Mielodisplazia - simptome, diagnostic si tratament
Cuprins
- Ce este mielodisplazia?
- Semnele si simptomele mielodisplaziei
- Diagnosticul sindromului mielodisplazic
- Complicatiile sindromului displazic
- Tratamentul sindromului displazic
Ce este mielodisplazia?
Celulele sanguine (celulele albe, celulele rosii, trombocite) sunt produse pe toata perioada vietii de catre maduva osoasa sau maduva hematopoetica, la nivelul mai multor oase: craniu, stern, coaste, vertebre, femur, humerus, oasele pelvisului din celula stem pluripotenta sau celula susa.
Mielodisplazia sau sindromul mielodisplazic cuprinde un grup de boli care au in comun prezenta unor anomalii ale celulei stem pluripotente din maduva osoasa. Rezultatul afectarii celulei susa este scaderea numarului de eritrocite, celule albe (limfocite, neutrofile) si trombocite.
Boala afecteaza cel mai frecvent varstnicii; poate insa sa apara si la persoanele mai tinere.
Aparitia mielodisplaziei poate fi indusa de chimioterapie, expunere la radiatii ionizante, expunerea la substante toxice (pesticide, benzene etc).
Semnele si simptomele mielodisplaziei
|
Scaderea numarului de celule in sange determina aparitia urmatoarelor semne si simptome: - anemie cronica; - dispnee sau dificultate in respiratie; - tegumente si mucoase palide; - tahicardie (cresterea frecventei cordului) la eforturi mici si la repaus; - febra; - artrita (inflamarea articulatiilor); - scaderea numarului de globule albe (neutrofile, limfocite) predispune la infectii recurente si severe; - sangerari frecvente; - echimoze (vanatai). |
 |
Diagnosticul sindromului mielodisplazic
Prezenta semnelor si simptomelor enumerate mai sus constituie un real motiv pentru a merge la un consult medical, in cazul unor persoane in varsta, din cauza numeroaselor probleme care apar in aceasta perioada.
Pentru a stabili diagnosticul de mielodisplazie sunt necesare, in afara de examinarea clinica, si testele paraclinice:
- analize de sange;
- electrocardiograma, pentru a exclude afectiunile cardiace;
- detectarea sindromului inflamator (VSH, fibrinogen, proteina C reactiva);
- mielograma (metoda de determinare a elementelor celulare din maduva osoasa) este testul care stabileste cu certitudine diagnosticul de mielodisplazie;
- cariotipul maduvei;
- teste pentru detectarea HIV (infectia cu HIV se manifesta asemanator semnelor si simptomelor din mielodisplazie);
- biopsie osteo-medulara.
Complicatiile sindromului displazic
Prezenta unor anomalii ale celulei susa favorizeaza dezvoltarea unui numar redus de celule sanguine. Organismul uman isi are propriul ritm de dezvoltare si functionare astfel incat prezenta unei celule susa anormale si a unui numar redus de eritrocite, leucocite si trombocite determina aparitia unor complicatii:
- insuficienta medulara care necesita transfuzii de sange progresiv mai frecvente;
- evolutie spre leucemie acuta ;
- alloimunizare;
- hemocromatoza (tulburare a metabolismului fierului caracterizata prin depunerea de pigment ferric in diferite organe).
Tratamentul sindromului displazic
Mielodisplazia beneficiaza de tratament, de cele mai multe ori paliativ, cu transfuzii de masa eritrocitara (in anemia simptomatica) si uneori de masa trombocitara, pentru a completa necesarul celular al sangelui.
Terapia mai include, pe langa transfuzia de eritrocite si trombocite, eritropoetina (hormon produs in mod natural de catre rinichi care stimuleaza dezvoltarea celulelor rosii din maduva osoasa) si agenti dememtilanti.
Pentru persoanele tinere afectate de sindromul mielodisplazic tratamentul este curativ, prin transplant de celule stem.
Urmareste-ne pe Google News
