Incontinența urinară: cauze, simptome și tratament

Incontinența urinară este, pe scurt, scurgerea involuntară a urinei din cauza slăbirii sau pierderii controlului vezicii urinare. Din păcate, această problemă jenantă este una destul de obișnuită în rândul oamenilor. Gravitatea incontinenței urinare variază de la o scurgere urinară ocazională și slab cantitativă atunci când tușești sau strănuți până la o nevoie atât de bruscă, urgentă, puternică și nestăpânită de a urina, încât nu ajungi la toaletă la timp.

Atât femeile, cât și bărbații pot suferi de această problemă, dar nu în aceeași măsură. Studiile arată clar că femeile sunt mult mai predispuse la a suferi de incontinență urinară decât bărbații: se estimează că 30% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 30-60 de ani primesc acest diagnostic, comparativ cu 1,5-5% dintre bărbați din același interval de vârstă.

Deși apare cu precădere pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, incontinența urinară nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Dacă incontinența urinară este atât de gravă încât îți afectează activitățile zilnice, nu ezita să mergi la medic. Pentru majoritatea oamenilor, o simplă schimbare a stilului de viață sau urmarea unui tratament medical corespunzător poate ușura disconfortul sau, în cele mai fericite dintre cazuri, chiar poate vindeca incontinența urinară.

De ce apare incontinența urinară

Incontinența urinară nu este o boală, ci un simptom. Poate fi cauzată de diverse obiceiuri sau de anumite probleme medicale. O testare amănunțită realizată de medicul specialist te poate ajuta să afli exact din ce cauză te confrunți cu această problemă.

Tipuri de incontinență urinară

Incontinența urinară temporară

Anumite băuturi, alimente și medicamente pot acționa ca diuretice, stimulând vezica urinară și crescând considerabil volumul de urină. Printre acestea se numără:

• Băuturile alcoolice
• Cofeina
• Băuturile carbogazoase și apa minerală
• Îndulcitorii artificiali
• Ciocolata
• Ardeii iuti
• Alimentele bogate în condimente, zahăr sau acid, în special fructele citrice
• Medicamentele pentru inimă și tensiune arterială, sedativele și relaxanții musculari
• Dozele mari de vitamina C

Incontinența urinară poate fi, de asemenea, declanșată de anumite probleme medicale ușor tratabile, cum ar fi:

• Infecții ale tractului urinar - infecțiile pot irita vezica urinară, declanșând nevoia puternică de urinare și, uneori, chiar și incontinența.
• Constipația - trectul este situat în vecinătatea vezicii urinare, drept pentru care împarte cu aceasta nenumărați centri nervoși. Scaunul solid, compact, aflat în rect, declanșează hiperactivitatea acestor nervi și sporește frecvența urinară.

Incontinență urinară persistentă

Incontinența urinară poate fi, de asemenea, o afecțiune persistentă cauzată de anumite probleme medicale sau de anumite schimbări prin care trece corpul, precum:

Sarcina. Modificările hormonale și creșterea greutății fătului pot duce la incontinență de stres.

Naşterea. Nașterea naturală poate slăbi mușchii responsabili cu controlul vezicii urinare și, de asemenea, poate slăbi și deteriora nervii vezicii urinare și țesutul de susținere, ducând la o boală inflamatorie pelvină (anexita). Din cauza acestui prolaps, vezica, uterul, rectul și intestinul subțire pot fi împinse din poziția obișnuită și pot ieși în vagin. Astfel de proeminențe pot fi asociate cu incontinența urinară.

Înaintarea în vârstă. Îmbătrânirea mușchiului vezicii urinare poate reduce capacitatea vezicii de a stoca urină. De asemenea, contracțiile involuntare ale vezicii urinare devin tot mai frecvente pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă.

Menopauza. După menopauză, femeile produc mai puțin estrogen, un hormon care ajută la menținerea sănătății mucoasei vezicii urinare și a uretrei. Deteriorarea acestor țesuturi poate agrava incontinența urinară.

Histerectomia. La femei, vezica urinară și uterul împart mulți dintre aceiași mușchi și aceleași ligamente. Astfel, orice intervenție chirurgicală efectuată în proximitatea sistemului reproductiv al femeii - inclusiv îndepărtarea uterului - poate provoca leziuni la nivelul mușchilor pelvieni de susținere, ceea ce poate duce la incontinență urinară.

Prostata mărită. Mai ales la bărbații mai în vârstă, incontinența se declanșează adesea din cauza măririi prostatei, o afecțiune cunoscută sub numele de hiperplazie benignă de prostată (adenom de prostată).

Cancerul de prostată. La bărbați, incontinența urinară poate fi asociată cu cancerul de prostată netratat. Dar, cel mai adesea, incontinența apare ca efect secundar al tratamentelor urmate împotriva cancerului de prostată.

Obstrucţia. O masă canceroasă apărută oriunde de-a lungul tractului urinar poate bloca fluxul normal de urină, ducând la incontinență. De asemenea, pietrele la vezica urinară pot cauza scurgerea necontrolată a urinei.

Tulburările neurologice. Scleroza multiplă, boala Parkinson, accidentul vascular cerebral, tumorile cerebrale sau o o leziune a coloanei vertebrale pot interfera cu semnalele nervoase implicate în controlul vezicii urinare, provocând incontinența urinară.

Semne care atestă prezența incontinenței urinare

Semne emoționale: furie, activitate socială tot mai redusă, dorință acută de a primi atenție de la toți cei din jur.

Semne senzoriale: mirosul de urină sau de fecale în încăperea în care se află persoana care suferă de incontinență urinară și murdărirea lenjeriei intime și a lenjeriei de pat, iritarea zonei perineale.

Care sunt simptomele incontinenței urinare

Simptomele diferă de la o persoană la alta, în funcție de tipul incontinenței pe care o are. Prezența simptomelor de mai jos trebuie să fie un semnal de alarmă, programarea la doctorul specialist fiind obligatorie:

• Scurgerile involuntare, ocazionale sau regulate de urină atunci când strănuți, tușești, râzi, ridici un obiect greu sau faci sport;
• O dorință regulată, bruscă și puternică de a urina – atât de bruscă și de puternică încât, de cele mai multe ori, nu ajungi la timp la toaletă;
• Urinarea mult mai frecventă decât de obicei (și în timpul nopții);
• Constatarea frecventă a prezenței stropilor de urină pe lenjeria intimă;
• Senzație de golire incompletă a vezicii urinare după ce abia ai fost la toaletă;
• Senzație de arsură la urinare (de obicei, acesta este și semn de infecție);
• Scurgerea urinei asociată cu o umflătură vaginală sau o senzație de greutate în vagin (prolaps).

Identificarea semnelor și simptomelor incontinenței urinare reprezintă primul pas către rezolvarea problemei.

Factori de risc în incontinența urinară

Factorii care cresc riscul de apariție a incontinenței urinare includ:

Sexul. Cum am menționat și mai sus, femeile sunt mai susceptibile la dezvoltarea incontinenței urinare. Sarcina, nașterea, menopauza și anatomia normală feminină stabilesc această diferență. Pe de altă parte, bărbații cu probleme ale prostatei au și ei un risc crescut de incontinență urinară.

Vârsta. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, mușchii din vezica urinară și cei din uretră pierd o mare parte din puterea lor. Îmbătrânirea reduce capacitatea de stocare a vezicii urinare și crește șansele de eliminare involuntară a urinei.

Supraponderabilitatea. Greutatea suplimentară mărește presiunea asupra vezicii urinare și a mușchilor din jur, pe care îi slăbește, permițând astfel scurgerea de urină când tușești sau strănuți.

Fumatul. Pe lângă celelalte efecte negative ale acestui obicei nociv, consumul de tutun poate crește riscul de incontinență urinară.

Istoricul medical. Dacă un membru apropiat al familiei suferă de incontinență urinară, riscul de a dezvolta și tu afecțiunea este mai mare.

Alte boli. Bolile neurologice sau diabetul pot, de asemenea, crește riscul de incontinență urinară.

Complicații ale incontinenței urinare cronice

Probleme la nivelul pielii. Erupțiile, infecțiile cutanate și rănile pot apărea din cauza incontinenței urinare.

Infectii ale tractului urinar. Incontinența crește riscul de infecții repetate la nivelul tractului urinar.

Impact asupra vieții personale. Incontinența urinară poate afecta relațiile profesionale și personale atât ale celor care suferă de ea, cât și ale celor din jurul lor.

Cum se tratează incontinența urinară

Tratamentul urmat depinde de mai mulți factori, cum ar fi tipul de incontinență, vârsta pacientului, starea generală de sănătate și starea psihică a acestuia.

Exercițiile Kegel ajută la întărirea sfincterului urinar și a mușchilor pelvieni - mușchii care ajută la controlul urinării.

Instruirea vezicii urinare

Amânarea evenimentului: scopul este de a controla nevoia acută de a merge la toaletă fix în acea secundă. Persoana care se luptă cu incontinența urinară învață astfel cum să întârzie activitatea propriu-zisă ori de câte ori există o dorință de a face acest lucru, antrenând vezica urinară să rețină cantități mai mari de urină și prelungind astfel intervalele dintre vizitele la toaletă.

Dubla golire: acest exercițiu implică urinarea îmtr-o cantitate cât mai mare într-o repriză, apoi așteptarea pentru câteva minute, apoi urinarea din nou.

Stabilirea unui program de urinare: persoana care suferă de incontinență urinară își planifică mersul la toaletă la ore fixe în timpul zilei - de exemplu, la fiecare 2-3 ore.

Antrenamentul vezicii urinare li ajută pe pacient să își recapete treptat controlul asupra vezicii urinare.

Medicamente pentru incontinența urinară

De obicei, doctorii recomandă utilizarea de medicamente în combinație cu alte tehnici sau exerciții de ameliorare a deranjantului simptom. Următoarele medicamente sunt prescrise pentru a trata incontinența urinară:

• Anticolinergice - calmează vezica urinară hiperactivă și ajută pacienții să amâne mersul la toaletă
• Aplicarea locală a unei creme cu estrogen local poate întări țesutul din zona uretrei și a vaginului și poate diminua unele dintre simptome
• Administrarea de imipramină, un antidepresiv triciclic, folosit de regulă în tratamentul depresiei

Dispozitive medicale

Următoarele dispozitive medicale sunt concepute exclusiv pentru femei:

Inserții uretrale: femeia care suferă de incontinență urinară inserează dispozitivul înainte de urinare și îl scoate când vrea să urineze.

Pesarele: Un inel rigid de cauciuc inserat în vagin, care trebuie purtat toată ziua. Acesta ajută la buna funcționare a vezicii urinare și la prevenirea scurgerilor involuntare de urină.

Terapia cu radiofrecvență: țesutul din tractul urinar inferior este încălzit în urma acestui proces. Când se vindecă, este de obicei mai ferm, iar controlul urinar devine tot mai bun.

Botox (toxină botulinică de tip A): injectat în mușchiul vezicii urinare, acesta îi poate ajuta pe cei cu vezică hiperactivă.

Agenți de mărire a volumului: injectați în țesuturile din jurul uretrei, aceștia ajută la menținerea uretrei închise.

Stimularea nervului sacral: un stimulator este implantat sub pielea feselor. Un fir îl conectează la un nerv care se întinde de la măduva spinării până la vezică. Acesta emite un impuls electric care stimulează nervul, ajutând la controlul vezicii urinare.

Intervenții chirurgicale

Chirurgia este o opțiune finală, folosită numai în cazul în care celelalte terapii nu funcționează. Femeile care intenționează să aibă copii trebuie să discute această variantă cu un medic înainte de a lua decizia.

Proceduri de suspendare vezicală: o plasă este introdusă sub gâtul vezicii urinare pentru a susține uretra și a opri scurgerea involuntară a urinei.

Colpo-suspensia: ridicarea gâtului vezicii urinare poate ajuta la ameliorarea incontinenței de stres.

Sfincterul artificial: poate fi introdus un sfincter artificial sau o supapă pentru a controla fluxul de urină din vezică în uretră. Este un tratament extrem de eficient în cazul incontinenței urinare permanente.

Alte opțiuni

Cateterul urinar: un tub care iese din vezică, prin uretră, și din corp ajunge într-o pungă care colectează urină.

Tampoane absorbante pentru adulți: o gamă largă de tampoane absorbante sunt disponibile atât în farmacii și supermarketuri, precum și online.

Cum poate fi prevenită incontinența urinară

Incontinența urinară nu este întotdeauna ușor de prevenit, din păcate. Cu toate acestea, există lucruri care, odată făcute, pot contribui la scăderea riscului:

• Menținerea unei greutăți sănătoase
• Practicarea exercițiile fizice (de exemplu, exercițiile Kegel)
• Evitarea substanțelor iritante pentru vezică (cofeina, alcoolul și alimentele acide)
• Consumul de alimente bogate în fibre, care pot preveni constipatia – una dintre cauzele principale ale incontinenței urinare
• Evitarea fumatului