Acid uric scăzut: când ar trebui să te îngrijoreze

Acidul uric este una dintre substanțele „rele” eliminate de corp, care apare în urma metabolizării purinelor, compuși care conțin azot și care se regăsesc în alimente. Acidul uric este eliminat de corp prin două modalități: prin urină – cel mai adesea - și prin scaun – mai rar.

Cauzele scăderii nivelului acidului uric

Genetice

Hipouricemia primară/idiopatică este ereditară, ea dezvoltându-se ca urmare a unei mutații genetice declanșate la nivelul celor doi transportori care duc glucoza la rinichi.

Medicația

O concentrație scăzută de uree serică poate apărea din cauza scăderii sau creșterii producției de acid uric. Măsurarea nivelului acidului uric, prin analize de laborator specifice, ajută medicul să facă mai ușor distincția între cele două motive care ar putea conduce la hipouricemie secundară. 

Hipouricemia este o afecțiune care se regăsește la aproximativ 1% dintre pacienții spitalizați. În cele mai multe cazuri, aceasta apare din cauza medicamentelor administrate. Diureza osmotică (forțată), tehnică utilizată cel mai adesea în tratamentul administrat pacienților care au încercat să se sinucidă și al celor care suferă de colici renale, poate duce la hipouricemie. De asemenea, nutriția parenterală (alimentație pe cale intravenoasă) totală poate provoca hipouricemie profundă la unii pacienți.

Hipouricemia (nivelul scăzut de acid uric în corp) este definită în mod obișnuit ca o concentrație serică a ureei de 2 mg/dL sau mai mică de atât.

Există și câteva boli maligne care au fost asociate cu hipouricemia. Printre acestea se numără limfomul Hodgkin, sarcomul (tumoare a țesutului conjunctiv), glioblastomul (cea mai agresivă tumoră malignă la nivel cerebral) și o varietate de carcinoame (cancer de piele), mielomul multiplu etc.

Hipouricemia nu declanșează simptome la niciun pacient și nu pune niciodată în pericol viața celor care suferă de ea. De asemenea, nu se administrează tratament în cazul hipouricemiei, dar pot fi recomandate investigații suplimentare pentru depistarea cauzei. Așadar, dacă la baza nivelului scăzut de acid uric se află o anumită afecțiune, tratamentul va ținti cauza, nu consecința. 

O dietă neadecvată

Persoanele care urmează o dietă săracă în purine pot prezenta o scădere a nivelului acidului uric de aproximativ 15%. 

Exemple de alimente care nu conțin purine sau/și care ar trebui evitate sau consumate mai puțin: produsele din făină, ou, grăsimile, lactatele, dulciurile, fructele, sucurile de fructe.

Administrarea greșită a mineralelor

Persoanele care nu își administrează adecvat dozele de zinc riscă să facă hipouricemie, asemenea celor care au niveluri ridicate de cupru și fier. De asemenea, oamenii care iau mai mult magneziu decât ar fi indicat sunt predispuși la hipouricemie. Din cauza efectului laxativ, acest mineral contribuie la eliminarea acidului uric din corp.

Hormonii

Estrogenul suprimă producerea proteinei care elimină ureea în rinichi (transportorul anionic al celulelor epiteliale tubulare proximale), în timp ce androgenii o stimulează. Acest lucru explică mai mult decât clar nivelurile scăzute ale ureei serice la femeile aflate la postmenopauză, spre deosebire de bărbați.

Ce boli sunt asociate cu hipouricemia

Dacă nivelul acidului uric este scăzut, de vină pot fi următoarele afecțiuni ale sistemului nervos, precum:

• Scleroza multiplă
• Boala Alzheimer
• Boala Huntington
• Boala Parkinson
• Scleroza laterală amiotrofică (boala lui Lou Gehrig)

Nivelurile de acid uric sunt mai scăzute la pacienții care suferă de nevrită optică, o boală demielinizantă inflamatorie a nervului optic, care reprezintă adesea și primul simptom al sclerozei multiple.

Boala Wilson, de asemenea, poate duce la niveluri scăzute de acid uric. Aceasta este o boală în care cuprul se acumulează în țesuturile organelor vitale, cum ar fi creierul (vezi imaginea CT de mai jos) și ficatul. Aceasta poate duce la scăderea nivelului de acid uric din sânge din cauza problemelor renale asociate (de exemplu, sindromul Fanconi, o tulburare destul de rar întâlnită care afectează tubulii proximali ai rinichiului).

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La malattia di Wilson è una malattia genetica, autosomica recessiva, caratterizzata dall'accumulo di rame principalmente a livello di cervello e fegato. Da questo dipendono le varie manifestazioni cliniche. Nella malattia di Wilson l'alterazione genetica consiste nella mutazione del gene ATP7B, responsabile della codifica di una proteina che si lega al rame per il suo trasporto. Il gene difettoso non permette la sufficiente escrezione biliare del metallo con conseguente accumulo tossico in diverse parti del corpo, tra cui: cervello, reni, fegato, occhi, etc. Le principali manifestazioni a carico dell'#encefalo possono essere: disturbi del movimento (disgrafia, disartria, disfagia); tremori posturali e atassia; manifestazioni di tipo Parkinsoniano, rigidità; disturbi comportamentali; deficit di attenzione; depressione; allucinazioni e deliri. #brain #wilsondisease #neuroscienze #neuroscience #neurology #neurologia #psychology #psicologia #neuropsychology #neuropsicologia #areaneuro Image: neuroscience_med

A post shared by AreaNeuro (@areaneuro) on May 26, 2018 at 6:57am PDT

Astfel, dacă în urma analizelor de laborator ți se descoperă un nivel scăzut al acidului uric, nu te îngrijora, acest lucru nu îți pune viața în pericol. Cu toate acestea, este indicat să mergi cu rezultatele cât mai curând la medicul specialist pentru investigații suplimentare, pentru a afla dacă hipouricemia de care suferi are o cauză banală, care nu îți va afecta în vreun fel viața, sau dacă acest lucru înseamnă că suferi de una dintre bolile grave mai sus menționate.