Analizele de sânge sunt foarte importante pentru monitorizarea stării generale de sănătate, deoarece valorile rezultate te pot ajuta să înțelegi ce se întâmplă în organismul tău, dacă ai deficit de minerale sau vitamine sau dacă te confrunți cu afecțiuni ori probleme grave.
Medicul de familie îți poate indica ce pași trebuie să urmezi în urma unor analize de sânge, dacă este necesar să efectuezi un set nou sau dacă trebuie să urmezi unele tratamente. Bilirubina este o substanță rezultată din metabolismul (distrugerea) hemului, component a hemoglobinei din globulele roșii (hemoglobina leagă și transportă gazele din sânge, adică oxigenul de la plămâni la țesuturi și bioxidul de carbon de la țesuturi la plămâni).
Bilirubina este produsă în macrofage prin catabolismul enzimatic al fracțiunii hem din diverse hemoproteine. Aproximativ 80% din bilirubina circulantă derivă din eritrocitele îmbătrânite. Când eritrocitele circulante ating sfârșitul vieții lor normale, de aproximativ 120 de zile, ele sunt distruse de celulele reticuloendoteliale.
Oxidarea hemului generează biliverdină, care este metabolizată la rândul sau în bilirubină. Restul de 15-20% din bilirubina circulantă provine din alte surse (distrugerea eritrocitelor mature din măduva osoasă hematogenă sau metabolismul altor proteine ce conțin hem – citocromii hepatici, mioglobină musculară, enzime).
Ce se întâmplă cu bilirubina în organism
După ce globulele roșii îmbătrânite sunt distruse, bilirubina rezultată ajunge în ficat, sub formă de bilirubină indirectă. Aceasta ar trebui eliminată din organism, însă este mai dificil, deoarece bilirubina indirectă este o substanță insolubilă. Din acest motiv, ficatul transformă această substanță în bilirubină directă, care este solubilă și poate fi eliminată din ficat prin bilă. Ea ajunge astfel în intestin, unde este transformată în urobilinogen.
Deși bilirubina este legată destul de puternic de albumină, ea poate fi extrasă cu ușurință din sânge de către ficat. La nivel hepatic are loc conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic, sub acțiunea UDP-glucuronil transferazelor. Bilirubina conjugată include bilirubin-monoglucuronid, care predomină în ficat, și bilirubin-diglucuronid, care predomină în lichidul biliar.
Bilirubina conjugată este transportată în canaliculele biliare, de unde este deversată împreună cu bila în căile biliare și apoi în intestin, unde suferă o serie de reduceri succesive cu formare de urobilinogen și stercobilinogen. Stercobilinogenul și o mică parte din urobilinogen sunt eliminate prin fecale; cea mai mare parte a urobilinogenului este reabsorbit intestinal, ajunge prin circulația portală la ficat (circuitul entero-hepatic), fiind reexcretat prin bilă.
Nivelurile bilirubinei serice cresc atunci când producția depășește metabolismul și excreția acesteia. Clinic, hiperbilirubinemia apare ca icter – pigmentarea galbenă a tegumentului și sclerelor, care se instalează la valori ale bilirubinei de 2-2,5 mg/dL.
De ce apar obstacole în căile de eliminare a bilei
Este bine cunoscut faptul că una dintre funcțiile importante ale ficatului este sinteza bilei. Procesul are loc în celulele hepatice, după care bila este transportată printr-un sistem canalicular intrahepatic complex și apoi este depozitată în vezica biliară, de unde va fi eliberată în intestin, la nevoie, în timpul meselor, ea având rol în digestia grăsimilor. Există situații în care apare un obstacol pe căile de eliminare a bilei (intrahepatice și extrahepatice), care poate fi poziționat fie în interiorul căii biliare, fie în afara acesteia.
Adeseori, blocajul poate fi un calcul situat pe căile biliare. Alteori, căile biliare pot fi comprimate de o formațiune externă (de exemplu, o tumoră pancreatică) sau prin modificarea structurii hepatice (de exemplu, dispariția arhitecturii foarte complexe a ficatului din cauza inflamației, fibrozei sau apariției unei tumori, așa cum se întâmplă în hepatita cronică, ciroză sau cancer hepatic).
Determinarea localizării și naturii obstrucției este un lucru dificil uneori, care impune investigații imagistice elaborate. Se fac însă și testele de colestază, care presupun dozarea în sânge a trei enzime: fosfataza alcalină, 5 nucleotidaza și gama glutamil transferaza.
Rezultatele obținute în urma analizelor de sânge vor oferi informații cu privire la valorile bilirubinei în organism, dar și cele ale transaminazelor. Astfel, în cazul în care acele valori sunt mai ridicate, medicul poate determina dacă este vorba despre boli cu distrucție hepatică.
Ce măsoară un test de bilirubină
Un test de bilirubină măsoară cantitatea acestei substanțe în sânge și este folosit pentru a depista cauzele unor probleme de sănătate, cum ar fi icterul, anemia și bolile ficatului.
Bilirubina este un pigment de culoare galben-portocaliu, care apare în mod normal când o parte din celulele roșii ale sângelui se descompun. Dacă nivelul de bilirubină este mai mare decât în mod obișnuit, înseamnă că celulele roșii din sânge se descompun într-un ritm neobișnuit, deci ficatul nu distruge în mod corespunzător reziduurile și nu elimină această substanță din sânge. O altă cauză ar fi aceea că există un blocaj de-a lungul căii de eliminare a bilirubinei prin scaun.
De ce trebuie să verifici valorile bilirubinei
La copii și adulți, medicii recomandă testul de bilirubină pentru a diagnostica și monitoriza bolile de ficat și funcționarea ficatului în sine. Printre bolile și problemele de sănătate care sunt luate în considerare se numără ciroza, hepatita și dezvoltarea calculilor biliari. De asemenea, aceste analize pot ajuta medicul să determine dacă este vorba de afecțiuni care favorizează instalarea anemiei (tulburare în care celulele roșii din sânge sunt distruse într-un mod mult mai rapid decât sunt produse).
Nivelurile ridicate de bilirubină din sânge pot provoca o îngălbenire a pielii și a ochilor, o afecțiune pe care doctorii o numesc icter. Nivelurile crescute sunt frecvente la nou-născuți, însă doar medicii pot determina, în urma analizelor, dacă este nevoie de tratament.
Ce se întâmplă în timpul testului
Medicul sau tehnicianul de laborator va extrage sânge printr-un ac mic introdus într-o venă în braț, sângele fiind colectat într-un tub. La nou-născuți, sângele este de obicei luat din călcâi, cu ajutorul unui ac special.
Înainte de efectuarea analizelor, este important să informezi doctorul dacă urmezi un regim special, dacă iei unele tratamente sau dacă ai diferite afecțiuni, deoarece acestea pot influența rezultatele.
Când trebuie să faci un test de bilirubină
- ai simptome ale icterului;
- ai anemie;
- ai o reacție alergică la unele medicamente;
- ai consumat alcool în exces;
- ai fost expusă la virusurile hepatitei.
Trebuie să testezi bilirubina și dacă ai simptome precum:
- urină închisă la culoare;
- greață și vărsături;
- dureri sau umflături abdominale;
- modificări ale culorii scaunului;
- oboseală.
Ce arată rezultatul testului
Un test de bilirubină măsoară bilirubina totală. De asemenea, poate oferi niveluri diferite: bilirubina neconjugată și conjugată.
Bilirubina neconjugată (indirectă) este caracterizată prin distrugerea celulelor roșii din sânge. Aceasta călătorește prin sânge la ficat.
Bilirubina conjugată (directă) este cea care a ajuns în sânge și suferă o schimbare chimică. Aceasta ajunge în intestine înainte de a fi eliminată prin scaun. Creșterea valorilor bilirubinei directe în ser este asociată cu excreția redusă de pigment conjugat din ficat și bilă și apare în icterele colestatice sau în cele hepatocelulare.
Creșterea patologică a bilirubinei directe duce la apariția acestui pigment în urină. Întrucât bilirubina indirectă nu se elimină prin urină, prezența bilirubinei în urină denotă creșterea în ser a bilirubinei conjugate.
Valorile normale ale bilirubinei totale
Nou-născuți – <1 mg/dL
Adulți – <1,2 mg/dL
Bilirubina directă – <0,3 mg/dL
Bilirubina indirectă – <1 mg/dL
Factor de conversie – mg/dL x 17,1 = µmol/L
Limita de detecție – 0,1 mg/dL (1,71 μmol/L)
Valori critice – >15 mg/dL (bilirubina totală)
Bărbații au tendința de a avea valori de bilirubină mult mai mari decât femeile.
Bilirubina totală ridicată neconjugată (indirectă) poate fi cauzată de:
- anemie;
- ciroză;
- o reacție la o transfuzie de sânge;
- sindromul Gilbert, o afecțiune comună, genetică, în care există o deficiență a unei enzime care ajută la descompunerea bilirubinei;
- hepatită virală;
- o reacție la medicamente;
- boala hepatică alcoolică;
- calculi biliari.
Factori care influențează nivelul bilirubinei în organism:
- exercițiile fizice intense pot crește nivelul de bilirubină;
- cofeina, penicilina și medicamentele antiinflamatoare reduc nivelul acestei substanțe.
Nivelurile mai scăzute decât cele normale ale bilirubinei reprezintă un factor de îngrijorare.
La copii, nivelurile ridicate care nu revin la normal după câteva zile sau în cel mult două săptămâni pot fi un semn de:
- incompatibilitate a tipului de sânge între mamă și copil;
- lipsă de oxigen;
- infecție moștenită;
- boală care afectează ficatul.
Urmareste-ne pe Google News
