Sialoadenita- simptome, diagnostic si tratament

In organism, saliva este produsa de trei glande principale: parotida, glandele submandibulare si cele sublinguale. Sialoadenita sau sialolitiaza este o infectie a acestor glande salivare si apare in cele mai multe cazuri dupa blocajul ductului salivar.

Sialoadenita apare de obicei dupa hiposecretia sau blocajul ductului salivar, dar se poate dezvolta si fara o cauza evidenta. Este localizata frecvent la nivelul parotidelor si apare la pacienti dupa 50-60 de ani.

Organismul principal cauzator a sialoadenitei este stafilococul auriu, alti patogeni includ streptococci, bacterii coliforme si alte bacterii anaerobe. Tratamentul initial este administrarea de antibiotice, insa uneori este nevoie de parotidectomie superficiala sau excizia glandei submandibulare pentru pacientii cu recaderi cronice.

Cauzele sialoadenitei

Sialoadenita apare mai frecvent la:
-persoanele cu varsta de peste 50 de ani
-pacientii cu xerostomie (uscaciune excesiva a gurii)
-dupa o terapie cum ar fi iradierea cavitatii bucale
-bolnavii cu sindrom Sjogren

Persoanele cu anorexie sunt de asemenea predispuse la aceasta afectiune. Cauza principala a sialoadenitei (sialolitiaza) este stafilococul auriu, streptococci, bacterii coliforme sau anaerobe.

Factorii de risc pentru sialoadenita sunt reprezentati de:
-imunosupresia
-diabet
-infectia HIV/SIDA
-transplantul de organ
-chimioterapia
-deshidratarea marcata

Simptomele sialoadenitei

Semnele si simptomele in sialoadenita cuprind:
-febra
-frisoane
-durere
-tumefiere unilaterala in zona submandibulara sau parotidiana (inferior urechii si lateral de unghiul mandibulei)

Glanda afectata este ferma si sensibila difuz, cu eritem si edem al pielii supraiacente. Se poate observa exteriorizarea de materii purulente prin ductele salivare, mai ales prin mulgerea glandei. Marirea de volum focala sugereaza formarea unui abces.

Sialolitiaza reprezinta formarea de calculi in glandele salivare si sistemele ductale. 80% din calculi se dezvolta in glandele salivare submandibulare, dintre care 70% apar ca opacitati la radiografia de rutina.

Diagnosticul sialoadenitei

Pentru stabilirea diagnosticului de sialoadenita se recomanda efectuarea unor investigatii de laborator, precum:
-punctia cu ac fin a glandei si cultura acesteia daca nu se exteriorizeaza puroi pe ductele salivare sau fistula, de preferat inaintea administrarii de antibiotice
-culturile din sange trebuie efectuate daca pacientul prezinta bacteriemie sau sepsis
-efectuarea investigatiilor de rutina pentru profilul electrolitic si cel al hemoleucogramei complete pentru a detecta deshidratarea sau o infectie sistemica

Dintre investigatiile radiologice sunt disponibile numeroase tehnici pentru imagistica parotidiana si submandibulara. Se opteaza pentru combinarea radiografiei simple, cu tomografia computerizata si sialografia.

Tratamentul sialoadenitei

Tratamentul sialoadenitei consta initial in administrarea de antibiotice impotriva stafilococului auriu.

Importante in terapia sialoadenitei sunt:
-hidratarea
-agentii sialogogi (sucul de lamiie, bomboanele tari sau alte substante care declanseaza secretia salivara)
-comprese calde
-masajul glandei
-igiena orala

Abcesele formate necesita drenaj. Uneori este nevoie de parotidectomie superficiala sau excizia glandei submandibulare pentru pacientii cu recaderi cronice.

Prognosticul sialoadenitei este favorabil. Cele mai multe cazuri sunt usor de tratat prin metode conservatoare. Simptomele acute se rezolva intr-o saptamana, totusi edemul poate persista cateva saptamani.