Lipsa unuia sau ambilor rinichi este cunoscuta sub numele de agenezie renala. Agenezia renala bilaterala este invariabil fetala. Agenezia renala unilaterala poate fi asimptomatica si este de cele mai multe ori diagnosticata intamplator, prin efectuarea unei ultrasonografii abdominale sau a unui CT.
La copiii cu agenezie renala unilaterala, rinichiul ramas este marit, acesta prezentand un risc mai mare de a dezvolta afectiuni. De cele mai multe ori, ceea ce pare a fi agenezie renala unilaterala este de fapt aplazia rinichiului (dezvoltarea incompleta a masei metanefrogene si a ureterului cu aparitia unui rinichi mic si nefunctional). Decesele fetale aparute in urma acestei afectiuni s-au raportat in proportie de 10-33% din cazurile prezente.
Semnele si simptomele aparute in agenezia renala
Agenezia renala unilaterala este o afectiune asimptomatica (nu prezinta simptome). Se pare ca exista totusi o incidenta crescuta a infectiei, hidronefrozei (marirea de volum a rinichilor datorata acumularii de urina) si a calculilor la nivelul rinichiului controlateral. Alte anomalii congenitale asociate cu agenezia bilaterala sunt cele cardiace, ale coloanei vertebrale, anale, ale oaselor lungi, mainilor si organelor genitale. Agenezia bilaterala este incompatibila cu viata.
Cauzele aparitiei ageneziei renale
| Agenezia renala este o anomalie congenitala rara, fiind totodata
cea mai severa anomalie a tractului urinar. Ea se datoreaza lipsei de
dezvoltare a blastemului metanefrogen, a mugurelui ureteral sau lipsei
de unire a acestora in saptamanile 5-7 din viata intrauterina. Ureterul
este absent in aproximativ 50% din cazuri, desi un duct uretral orb
poate fi intalnit. Suspiciunea prenatala a anomaliei apare atunci cand se observa oligohidramnios (cantitate insuficienta de lichid amniotic in raport cu gradul de inaintare al sarcinei) la ultrasonografie. Cauzele exacte sunt necunoscute, dar factorii genetici si cei de mediu par a contribui la dezvoltarea acestei afectiuni. De exemplu, o femeie cu diabet netratat prezinta un risc crescut de a naste un copil cu agenezie renala, pe langa alte defecte congenitale. |
 |
Stabilirea diagnosticului de agenezie renala
Prenatal, boala este suspectata atunci cand apare combinatia de oligohidramnios si de pozitie ,,mototolita'' a fetusului, acordandu-se o atentie speciala pentru evitarea diagnosticarii gresite cu grasimea perirenala sau cu glandele adrenale mari (glande pozitionate deasupra rinichilor) in locul rinichiului absent.
Diagnosticul diferential se face cu ruperea prematura a membranelor, insuficienta uteroplacentara severa, uropatie obstructiva si rinichi bilaterali polichistici. Imposibilitatea de a vedea arterele renale cu aparatul Doppler color este un indiciu important in stabilirea diagnosticului de agenezie renala uni sau bilaterala.
Diagnosticarea prenatala este totusi dificila, de aceea in cele mai multe cazuri persoanele care sufera de aceasta afectiune sunt diagnosticate dupa nastere. Diagnosticarea intamplatoare din timpul vietii a ageneziei renale se poate face prin examene imagistice abdominale sau renale, cum ar fi: ultrasonografia, computer tomograful, urografia intravenoasa.
Tratamentul pentru agenezie renala
Pentru copiii cu agenezie renala bilaterala, nu exista niciun tratament care sa ajute la producerea de lichid amniotic sau care sa ajute la dezvoltarea plamanilor. Copiii care se nasc cu aceasta afectiune pot avea nevoie de tratament daca mai sunt asociate si anomalii ale altor organe.
Majoritatea persoanelor cu agenezie unilaterala duc vieti normale, majoritatea afla ca sufera de aceasta afectiune chiar destul de tarziu in viata. Persoanele care sufera de agenezie unilaterala trebuie sa efectueze controale periodice, in care li se efectueaza masurari ale presiunii arteriale, foarte importanta pentru functionarea optima a rinichiului existent, fiind de preferat sa nu depaseasca valoarea de 130/80 mmHg, la nevoie fiind administrat tratament pentru a se pastra in limite optime. Este necesara si o usoara dieta, in care se evita ingestia de sare, aceasta crescand presiunea si afectand rinichiul. De asemenea ingestia de alcool si tutun ar trebui limitate. Afectarea rinichiului unic poate pune in pericol viata bolnavului intr-un timp foarte scurt.
Agenezia bilaterala apare la 1 din 4500 de copii si este mai frecventa la sexul masculin. Agenezia unilaterala apare la 1 din 1000-2000 de copii nascuti vii. Riscul recidivei afectiunii la sarcina urmatoare este de aproximativ 3% in cazul unor parinti care nu sufera de aceata afectiune si de 15% daca unul din parinti sufera de agenezie renala.
Bibliografie
1.,,Congenital Malformations:evidence-based evaluation and managenement'', autori:Praveen Kumar, Barbara K. Burton, editura:Library of Congress, an:2008.2.,,Fetal Medicine'', autori:Charles H. Rodeck, Martin J. Whittle, editura:Churchill Livingstone Elsevier, an:2009.
Urmareste-ne pe Google News
