Pielonefrita emfizematoasa- simptome, diagnostic si tratament

Pielonefrita emfizematoasa este o afectiune, de obicei, rapid progresiva si o infectie amenitatoare de viata observata mai ales la pacientii diabetici. Femeile sunt afectate de doua ori mai frecvent fata de barbati, iar rata de mortalitate ajunge la 80%.

Afectarea severa a parenchimului renal se manifesta printr-o infectie necrotizanta ce cauzeaza formarea de gaz in sistemele colectoare, parenchimul renal si tesutul perirenal.

Pacientii se prezinta cu frisoane, febra, dureri lombare, letargie si confuzie. Evolutia clinica a pielonefritei emfizematoase poate fi severa si amenintatoare de viata daca boala nu este recunoscuta si tratata adecvat.

Cauzele pielonefritei emfizematoase

Cauzele cele mai frecventa ale pielonefritei sunt reprezentate de bacterii aerobe gram-negative, dintre care cel mai frecvent Eschericia coli. Toate organismele care cauzeaza cistita acuta pot cauza, de asemenea si pielonefrita emfizematoasa.

Speciile de Klebsiella, Pseudomonas, Proteus si Streptococcus sunt alte organisme descoperite la pacientii cu pielonefrita emfizematoasa. Rinichii transplantati sunt succeptibili la aceasta conditie datorita asocierii factorilor de risc la primitor cum este diabetul sau imunosupresia.

Alti factori de risc pentru pielonefrita emfizematoasa sunt:
-hiperplazia de prostata
-tumori ale cailor urinare
-scadere brusca in greutate
-consum redus de lichide
-sarcina
-tratament de lunga durata cu corticosteroizi sau citostatice

Simptomele pielonefritei emfizematoase

Debutul pielonefritei emfizematoase este brusc si manifestat prin:
-frisoane
-febra mai mare de 39 grade Celsius
-dureri in loja renala
-stare de rau general
-mictiuni (urinari) frecvente
-disurie (usturimi la urinare)

Pe langa aceste simptome, adesea se asociaza greturi, varsaturi, diaree, lipsa poftei de mancare, dureri de cap , dureri musculare si articulare. Crepitantele in zona flancurilor pot apare in cazurile avansate de pielonefrita emfizematoasa, uneori poate aparea emfizemul subcutanat si pneumomediastinul.

Diagnosticul pielonefritei emfizematoase

Pentru stabilirea diagnosticului de pielonefrita emfizematoasa sunt necesare o serie de investigatii de specialitate. Printre modificarile examenelor de laborator se numara:
-leucocitoza cu devierea la stanga a formulei leucocitare (ceea ce denota inflamatie)
-sumarul de urina arata prezenta piuriei (puroi in urina), cilindrilor leucocitari (leucocite in urina), hematuriei (sange in urina) si proteinuriei usoare (proteine in cantitati anormale in urina)
-urocultura este obligatorie
-se pot face si hemoculturi, dar eficacitatea este indoielnica deoarece agentul patogen poate fi gasit doar in urina.

Explorarea radiologica in pielonefrita emfizematoasa arata distributia gazului in rinichi, uretere sau vezica urinara. Scanarea CT este testul definitiv. Gazul apare sub forma unor semilune in zona perinefrica. Poate fi vazut de-a lungul muschiului psoas.

Tratamentul pielonefritei emfizematoase

Hidratarea prompta, resuscitarea lichidiana si tratamentul cu antibiotice sistemice sunt principalele tinte in tratamentul pielonefritei emfizematoase.

Initial, terapia antibiotica este reprezentata de ampicilina, gentamicina si metronidazol administrate intravenos si este administrata pana cand sensibilitatea germenului implicat este disponibila in urma antibiogramei.

Terapia chirurgicala in pielonefrita emfizematoasa este reprezentata de nefrectomie- tratamentul de electie la majoritatea cazurilor. Nefrectomia bilaterala poate fi necesara la pacientii cu pielonefrita emfizematoasa bilaterala.

Daca pacientul este stabil, terapia conservatoare cu antibiotice si drenaj trebuie incercata. Daca pacientul prezinta gaz in parenchimul renal si tesutul perinefric alaturi de exudat semnificativ, este necesara realizarea drenajului percutan.