Studiile apreciaza ca riscul asfixiei este de aproximativ 40% la nou nascuti cu suferinta intrapartum din gravide fara risc.
Cauzele ce determina asfixia perinatala
Factorii de risc pentru instalarea asfixiei la nastere sunt:
- boli ale mamei: diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala, toxemie gravidica, insuficienta respiratorie cronica, anemii, cardiopatii decompesate, alcoolism
- abuzul de tranchilizante, antiepileptice, beta-adrenergice, magneziu
- patologie utero-placentara: hematom retro-placentar, dezlipire prematura a placentei
- patologie fetala: maladii congenitale de cord, anemii hemolitice prin izoimunizare cu nivel ridicat al biluribinei in lichidul amniotic, polihidroamnios, prematuritate, intarziere in cresterea intrauterina
- patologia nasterii: disproportia cervico-pelvina, travaliu prelungit, aplicare de forceps, anestezie, sedare, analgezie 1-2 ore inaintea expulziei, nastere prematura.
Asadar asfixia la nastere se poate instala la un produs de conceptie sanatos printr-o patologie legata de momentul nasterii sau la un produs de conceptie cu risc crescut prin patologie materno-fetala si/sau prin varsta gestationala scurta.
Principalele consecinte asupra organismului nou nascutului sunt:
- alterarea schimburilor respiratorii de gaze (O? si CO? cu diminuarea aportului de oxigen la tesuturi)
- scaderea frecventei cardiace
- perfuzie inadecvata a tesuturilor si organelor vitale: creier, inima, rinichi
- neexpansionarea plamanilor
- aparitia leziunilor sistemului nervos central cu gravitate variata de la o structura la alta in functie de sensibilitatea la hipoxie; leziunile sistemului nervos central constau in edem, necroza neuronala, hemoragii.
Simptomele asfixiei perinatale
La nastere pot exista mai multe forme clinice de prezentare:
- asfixia usoara pana la moderata (asfixia albastra)
- asfixia severa (asfixia alba)
Asfixia albastra apare in cazul apneei (oprire temporara a respiratiei) la nastere cu durata redusa si corespunde scorului Apgar intre 4-7 la un minut.
Nou nascutul este apneic, sau poate prezenta o scurta perioada de respiratie rapida insotita de miscari bruste ale membrelor, devenind apoi apneic in 1-2 minute. In aceasta perioada nou nascutul este cianotic (de culoare albastru-vinetie), tonusul muscular este bun, raspunde la stimuli prin miscari de flexie, prin grimase, stranuta la introducerea cateterului in fosele nazale; bataile cordului sunt regulate 100/minut. Revenirea respiratiei este anuntata de cresterea efortului respirator si recolorarea tegumentelor.
Asfixia alba (severa) poate fi continuarea asfixiei albastre atunci cand reanimarea a esuat sau poate fi prezenta de la nastere. Scorul Apgar este cuprins intre 0-3 la un minut. Nou nascutul are o coloratie palida, cenusie, prezinta hipotonie accentuata. Bataile cordului sunt sub 100/minut. Raspunsul la stimuli este absent. In lipsa venilatiei artificiale in cateva minute se produce decesul.
 |
Diagnosticul de asfixie perinatala
Inainte de nastere, diagnosticul poate fi suspicionat prin urmarirea urmatorilor parametri:
- monitorizarea alurii ventriculare fetale: prezenta bradicardiei (incetinirea activitatii inimii) indica lipsa de aport de oxigen la fat
- realizarea ultrasonografiei poate evidentia scadera amplitudinii si frecventei respiratorii, reducerea miscarilor fetale
- volumul lichidului amniotic: un indice lichid amniotic 5 se poate asocia cu suferinta fetala acuta sau cronica, Apgar mic la 5 minute
- ultrasonografia Doppler permite aprecierea fluxului sanguin fetoplacentar.
Intrapartum poate fi necesara:
- monitorizarea alurii ventriculare fetale
- prelevare de sange din cordonul ombilical pentru evaluarea acido-bazica.
Pentru stabilirea diagnosticului de asfixia neo-natorum (asfixia nou nascutului) se vor urmari urmatoarele criterii:
- scor Apgar: un scor Apgar cuprins intre 7-10 evidentiaza o buna adaptare a nou-nascutului, intre 4-6 se poate corela cu o apnee primara. Un scor Apgar 3 evidentiaza o veritabila apnee terminala. Scorul Apgar la un minut permite definirea atitudinii reanimatorului, repetat la 5 si 10 minute orienteaza masurile eficace in reanimare.
- valoarea pH-ului si PaCO? in sangele cordonului ombilical
- deficit de baze
- "markeri" in sange si lichid cefalorahidian
Dupa nastere 60% dintre nou-nascutii asfixici prezinta afectarea unuia sau mai multor organe, de aceea se impune o evaluare completa prin:
- explorarea sistemului cardio-vascular: radiografie toracica, electrocardiograma (EKG), ecografie Doppler
- explorarea aparatului renal
- explorarea ficatului
- explorarea tractului gastro-intestinal
- explorarea sistemului hematologic
- examinarea neurologica.
Tratament in asfixia perinatala
Daca la 2 minute de la nastere nu s-a instalat respiratia spontana, se indica inceperea manevrelor de resuscitare neonatala.
Este necesar sa se:
- previna pierderile de caldura: prin stergerea rapida a nou nascutului de lichid amniotic, prin plasarea nou-nascutului sub o sursa de caldura radiata
- pozitionarea corecta: in decubit dorsal sau lateral
- aspiratia cailor aeriene superioare
- stimularea tactila: daca nou nascutul nu respira imediat trebuie sa fie stimulat pentru initierea respiratiei. Exista 2 metode corecte: lovirea talpilor cu palma sau degetul, fractionarea spatelui.
- monitorizeze nou-nascutul si evaluarea pe baza scorului Apgar la 1, 3, 5 si 10 minute
Este posibil sa se observe o ameliorare clinica dupa 5-6 minute (cresterea frecventei, instalarea respiratiei, a coloratiei tegumentelor, aparitia tonusului). In cazul existentei unui scor Apgar sub 4 se impune intubarea nou-nascutului si administrarea de bicarbonat .
Daca nu se obtine o ameliorare clinica in 5-6 minute sau daca se instaleaza stopul cardiac se impune:
- efectuarea masajului cardiac extern
- reanimarea medicamentoasa.
Reanimarea medicamentoasa se aplica in caz de persistenta a bradicardiei, in ciuda unei ventilatii adecvate, cu:
- bicarbonat de sodiu
- epinefrina
- corectori ai volemiei: sange de grup, albumina, ser fiziologic, Ringer lactat
- dopamina
- hemisuccinat de hidrocortizon
- dextroza
- naloxon hidroclorid.
Reanimarea activa se aplica indiferent de gradul de prematuritate sau alte probleme de adaptare la viata extrauterina. Masurile incomplete de reanimare pot lasa sechele neurologice grave. La prematuri este necesara monitorizarea ecografica si EKG.
Esecul reanimarii se caracterizeaza prin persistenta sau aparitia asistolei (lipsa de contractie a inimii) ireversibile.
Nereluarea activitatii cardio-respiratorii dupa 20 de minute de reanimare corect condusa, necesita abandonarea urmaririi. Aceasta decizie trebuie sa se bazeze pe fapte evidente avand un consens clar al intregii echipe.
Important!
Este foarte important ca medicul specialist sa urmareasca cu atentie evolutia sarcinii pentru a putea depista din timp eventualele probleme.
Este de asemenea foarte important ca orice nastere sa fie asistata de cadre medicale, care pot interveni prompt in cazul aparitiei asfixiei perinatale.
Urmareste-ne pe Google News
