Sindromul de detresa respiratorie a nou-nascutului- simptome, diagnostic si tratament

Sindromul de detresa respiratorie a nou-nascutului este o afectiune caracterizata de perturbarea functiei respiratorii si care apare dupa nastere, dar poate fi intalnita si la adult.

Sindromul de detresa respiratorie este o afectiune frecventa la nou-nascut, in special la prematuri. Dezvoltarea insuficienta a plamanilor la copiii nascuti inainte de termen reprezinta principala cauza a acestei afectiuni. Acest sindrom este foarte grav si reprezinta principala cauza a mortalitatii in randul prematurilor.

Cauzele sindromului de detresa respiratorie

Sindromul de detresa respiratorie apare in randul copiilor nascuti prematur care nu au plamanii suficient dezvoltati. Boala este cauzata in principal de lipsa unei substante protectoare, numita surfactant, care ajuta plamanii sa inspire aerul si sa ii mentina in stare de expansiune.

Sindromul de detresa respiratorie poate fi cauzat si de factori genetici legati de dezvoltarea problematica a plamanilor. Cu cat prematurul este nascut mai devreme cu atat creste riscul de detresa respiratorie. Nou-nascutii cu risc maxim sunt cei care se nasc intre 24 si 28 de saptamani.

Alti factori de risc ai sindromului de detresa respiratorie sunt sindromul Kartagener, cauza mai putin comuna si asfixia, cauzata tot de dezvoltarea insuficienta a plamanilor.

Alte cauze ale sindromului de detresa respiratorie a nou-nascutului sunt:
- copiii nascuti din mame diabetice
- nasterea prin cezariana
- sarcina multipla
- travaliu scurt
- complicatii la nastere

Simptomele sindromului de detresa respiratorie Sindromul de detresa respiratorie se manifesta imediat dupa nastere sau cateva ore mai tarziu. Simptomele caracteristice acestei afectiuni sunt: - bataile aripilor nazale - retractiile pielii in regiunea sternala si in spatiile intercostale - tahipnee (ritmul respiratiei mai mare de 60 de batai pe minut) - expiratia se insoteste de gemete - diminuarea zgomotelor respiratorii - coloratia gri-albastruie a pielii

Diagnosticul sindromului de detresa respiratorie

Sindromul de detresa respiratorie este o afectiune frecventa la nou-nascut, in special la prematuri. In stabilirea diagnosticului de detresa respiratorie este necesara completarea examenului clinic, care deceleaza simptomele specifice, cu radiografia de torace care arata modificari semnificative ce pot culmina in imaginea „plamanului alb".

O analiza a gazelor sanguine poate arata un nivel scazut de oxigen si exces de acid in fluidele corpului. Radiografia toracica poate depista modificari caracteristice detresei respiratorie. Se fac mai multe teste de laborator pentru se exclude infectia sau septicemia ca fiind cauza a acestei afectiuni.

Tratamentul sindromului de detresa respiratorie

Detresa respiratorie este o afectiune extrem de grava care necesita atentie si ingrijire medicala imediata. Aceasta trebuie facuta de o echipa specializata in resuscitare neonatala si in sectia de terapie intensiva pentru nou-nascuti.

In cazurile usoare se aplica o presiune pozitiva in faza expiratorie a respiratiei, in timp ce formele severe presupun interventii ca intubare endotraheala si respiratie artificiala.

Alte masuri terapeutice in sindromul de detresa respiratorie urmaresc stabilizarea conditiei copilului prin:
- mentinerea temperaturii corporale la nivel optim prin incubare
- hidratare pentru mentinerea nivelului hidroelectrolitic si administrarea de diuretice
- in unele cazuri se administreaza antibiotice
- terapie de sustinere cardiocirculatorie

In cazul in care se prevede o nastere prematura, se poate influenta in mod considerabil evolutia sindromului de detresa respiratorie prin administrarea de glucocorticoizi (betametazon) inainte de nastere, cu scopul de accelerare a maturizarii functiei pulmonare. Sub actiunea tocolizei, nasterea este amanata si se castiga timp pentru maturizarea pulmonara.