Artrita virala: simptome, diagnostic, tratament
Cuprins
- Ce este artrita virala?
- Simptomele artritei virale
- Diagnosticul artritei virale
- Tratamentul artritei virale
Majoritatea dintre noi credem ca
afectarea articulatiilor reprezinta un apanaj al varstei a treia si ne simtim
protejati de acest risc doar prin tineretea noastra. Din pacate, exista
asa-numita artrita virala care
afecteaza orice categorie de varsta, netinand cont de acest principiu!
Ce este artrita virala?
Artrita
virala
se refera la o infectie virala in a
carei evolutie apare si inflamarea articulatiilor. Aceste infectii virale
evolueaza de la inceput cu afectare articulara determinand astfel artrita virala acuta, rar diagnosticata
pentru ca simptomatologia in aceasta etapa este slab reprezentata. Ceea ce
atrage atentia asupra acestei afectiuni sunt durerile articulare care apar
ulterior in cadrul artritei cronice.
Dezvoltarea
artritei virale
tine de:
-factori
virali care includ poarta de intrare a virusului, localizarea lui la nivel
de tesut, modificarile pe care le induce si capacitatea infectiei de a
recidiva;
-factori
care tin de gazda, cum ar fi varsta extrema ce predispune la infectii
virale, sexul, incarcatura genetica, comorbiditatile si starea sistemului
imunitar.
Contactul
viral
determina:
-un raspuns imun din partea
organismului;
-activarea diferitelor celule raspunzatoare
de imunitate;
-moartea altor celule;
-fixarea complexelor imune la nivel
articular.
Simptomele artritei virale
Indiferent
de virusul incriminat, principalul simptom
al artritei virale este eritemul
(inrosire a pielii care dispare la presiune) si afectarea articulatiilor mici, in mod simetric. Acest fenomen nu
este asociat cu distructie articulara.
Sub aspect al
frecventei,
nu se poate vorbi clar de o anume categorie de varsta predispusa la a dezvolta
artrita virala. Afectarea pe varste difera in
functie de virusul care detemina infectia:
-artrita
determinate de virusul hepatitic B este mai frecventa la adulti, data fiind
modalitatea de transmitere a acestuia prin activitate sexuala si contact cu
sange infectat;
-artrita
cu parvovirus 19 e mai des intalnita la copil.
Artrita determinate de
parvovirus 19
are urmatoarele caracteristici:
-se
transmite prin secretii nazale, prin sange sau de la mama la fat;
-evolueaza
cu debut brusc;
-afecteaza
multiple articulatii mici, periferice si simetrice (glezne, degete, incheietura
mainii);
-cuprinde
si simptome gripale de tipul febrei, durerilor de cap, tusei, varsaturilor,
diareei;
-la
copil, de cele mai multe ori este asimptomatica;
-dimineata,
articualtiile afectate sunt umflate, rosii si putin mobile.
Artrita virala determinata
de virusul hepatitic A are o transmitere fecal-orala si evolueaza inca din
faza acuta cu eritem.
|
Artrita virala cu virus hepatitic C:
|
 |
Artrita virala din
rubeola:
-se
transmite prin intermediul secretiilor nazofaringiene;
-evolueaza
tot cu simptome gripale;
-eruptia
caracteristica rubeolei afecteaza trunchiul si membrele;
-artrita
apare dupa sau inainte cu o saptamana de aparitia eruptiei;
-la
copii, artrita poate fi corelata si cu vaccinarea antirubeolica si evolueaza
fie cu dureri in brat si mana, fie la
nivelul partii posterioare a genunchiului, dureri care apar la 1-2 luni dupa vaccin.
Artrita virala cu
alfavirusuri:
-asociaza febra si eruptie cu prurit (mancarime);
-artrita afecteaza de asemenea articulatiile mici si evolueaza cu tumefiere si
redoare;
-evolutia la nivel articular este de 3-7 zile in general si nu este sechelara.
Diagnosticul artritei virale
Diagnosticul de artrita
virala este
confirmat in urma unor teste:
1.Teste de laborator:
-pentru
parvovirusul B19 se dozeaza hemoglobin, neutrofilele, limfocitele, anticorpii
IgM si IgG, AND-ul B-19 si o serie de anticorpi specifici (anti-AND,
antinucleari, anticardiolipina);
-pentru
virusul hepatitis A se dozeaza transaminazele si bilirubina, precum si IgM;
-pentru
virusul hepatitis B: transaminaze, bilirubina, IgM, antigen de suprafata;
-pentru
virusul hepatitis C: transaminaze, bilirubina, anticorpi anti VHC,
crioglobulina, factorul reumatoid;
-pentru
virusul rubeolic: IgM, IgG, izolarea virusului din sange sau lichid articular.
2.Radiografia articulara este putin utila pentru ca
artrita virala nu este eroziva, ci doar determina tumefiere de tesuturi moi.
3.Aspiratia articulara este necesara pentru un
diagnostic diferential al artritei virale, dar si pentru izolarea virusului
rubeolic.
Tratamentul artritei virale
Tratamentul artritei virale este de cele mai multe ori
unul simptomatic ce isi propune combaterea durerii articulare prin:
-administrare
de analgezice;
-tratament
cu antiinflamatorii nesteroidiene;
-aspirarea de fluid articular.
La
acesta, se adauga masuri terapeutice
specifice in functie de agentul viral incriminat:
-pentru virusurile hepatitice este
importanta profilaxia persoanelor care vin in contact cu bolnavii;
-pentru infectia hepatitica B se adauga interferon si
agenti antivirali;
-pentru virusul hepatitic C se administreaza interferon
si ribavirina, iar daca evolutia cuprinde si vasculita, este necesara adaugarea
in schema terapeutica a corticoterapiei si a ciclofosfamidei;
-pentru alfavirusuri este importanta inlocuirea
aspirinei care creste riscul de hemoragii, cu fosfat de cloroquina.
Asadar,
infectiile virale reprezinta "capcane simptomatice" care desi au un tablou
relativ banal, pot ascunde complicatii serioase. Este important sa stim ca
orice durere articulara aparuta in urma unui episod infectios viral poate
semnala o artrita virala!
Urmareste-ne pe Google News
