Orice parinte este foarte ingrijorat atunci cand copilul sau are dureri sau face febra, dar niciun parinte nu se ingrijoreaza atunci cand copilul este agitat, impulsiv, neastamparat sau neascultator. Putini parinti asociaza aceste simptome cu o boala - ADHD, necunuscand faptul ca aceasta boala ii poate afecta si in perioada adolescentei si chiar afectandu-le viata de adult.
Ce este tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie?
Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie, cunoscuta mai ales sub denumirea de ADHD , este o tulburare de comportament ce afecteaza populatia infantila si care este definita prin prezenta a trei simptome: deficitul de atentie, hiperactivitatea si impulsivitatea.
| ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburari de comportament care afecteaza copiii. Se estimeaza ca aproximativ 12% dintre copii sufera de acest sindrom. Este foarte important ca tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie, denumita de unii medici si sindrom hiperkinetic, sa fie recunoscuta de familie, sa nu se neglijeze simptomele ce apar si sa se inceapa tratarea acesteia pentru a permite obtinerea celor mai bune rezultate cu o ameliorare educationala si psihosociala satisfacatoare. |
 |
Cauzele aparitiei ADHD
Cauza exacta care determina aparitia acestei afectiuni nu este inca cunoscuta. Cel mai probabil sindromul hiperkinetic este cauzat de actiunea combinata a mai multor factori. Cercetarile au evidentiat cativa factori:
- factorul genetic: riscul unui copil de a dezvolta ADHD este mai mare daca parintii acestuia sau fratii prezinta aceasta afectiune;
- expunerea in timpul vietii intrauterine la substante neurotoxice, sau la tutun si alcool;
- schimbari majore in viata de familie;
- nasterea prematura;
- greutate la nastere mai mica decat valoarea normala;
- leziunile suferite in timpul nasterii la nivel cerebral;
- o serie de modificari in ceea ce priveste structura normala a creierului si modificari ale metabolismului cerebral
(neurotransmitatorii);
- timpul indelungat petrecut de copiii cu varste fragede in fata televizorului.
Studiile au infirmat una din convingerile parintilor si anume aceea ca zaharul are un efect negativ asupra copiilor care sufera de ADHD.
Simptomele ADHD
Principalele simptome ale deficitului de atentie sunt:
- incapacitatea de a acorda atentie detaliilor si tendinta de a face greseli;
- dificultatea de indeplinire a cerintelor din clasa sau din mediul extrascolar;
- dificultati in a urma regulile predefinite ale anumitor jocuri;
- dificultati de ascultare;
- dificultatea de a urma instructiuni stricte;
- evitarea activitatilor care necesita efort mental prelungit;
- predilectia de a pierde lucrurile;
- dificultati in ceea ce priveste retinerea activitatilor pe care trebuie sa le indeplineasca zilnic.
Iar hiperactivitatea si impulsivitatea se manifesta prin:
- dificultati in a ramane intr-un singur loc pentru perioade mai mari de timp;
- predilectia spre a alerga si a se catara;
- dificultati in a se juca linistit sau in liniste;
- logoree (tendinta nestapanita de a vorbi mult);
- incapacitatea de a asculta formularea unei intrebari pana la capat, oferind raspunsul mult mai devreme;
- dificultati in a astepta sa ii vina randul la cumparaturi, la scoala sau in orice alta situatie.
Conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM IV) exista mai multe subtipuri care caracterizeaza aceasta tulburare:
-Tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie, tip combinat.
-Tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie, tip predominant de inatentie.
-Tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie, tip predominant hiperactiv-impulsiv.
O serie de alte tulburari se pot asocia cu ADHD:
-tulburari de invatare;
-tulburari de comportament;
-tulburari afective;
-tulburari anxioase.
Unii copiii pot prezenta intarziere mintala, altii sufera de dislexie . Adultii si adolescentii care sufera de aceasta tulburare au tendinta de a abuza de alcool si de droguri.
La adultii care nu au fost diagnosticati si care nu au primit niciun tratament pentru ADHD, se va constata persistenta unor simptome ce se regasesc si in perioada copilariei, doar ca acestea vor fi mai atenuate. Pot fi prezente dificultati de concentrare, inadaptarea sociala si prezenta tulburarilor afective care vor afecta viata profesionala dar si pe cea personala.
Diagnosticul ADHD
Este important ca diagnosticul sa fie stabilit de medic, nu de parinti. Medicul este singurul in masura sa stabileasca pe baza anamnezei, a examenul fizic dar si prin intermediul unor investigatii suplimentare daca copilul sufere de ADHD sau daca acesta sufera de o alta afectiune cu simptome asemanatoare.
Astfel doctorul va obtine mai multe informatii de la parinti referitoare la istoricul simptomelor si istoricul copilului, informatii ce vor ghida diagnosticul. O serie de investigatii pot fi recomandate, acestea au in special rolul de a evidentia prezenta altor afectiuni: electroencefalograma, audiograma, evaluare oftalmologica, determinarea coeficientului de inteligenta, testele de sange: hemoleucograma, dozarea hormonilor tiroidieni.
Specialistul va observa intensitatea, frecventa, durata de manifestare a simptomelor caracteristice ADHD, iar daca acestea sunt constante in timp si relevante pentru sindromul hiperkinetic si daca investigatiile efectuate nu sugereaza existenta unor afectiuni asemanatoare, se va putea stabili diagnosticul de tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie.
Tratamentul ADHD
Pentru tratamentul copiilor diagnosticati cu tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie se poate apela la:
1. Tratamentul psihoterapeutic
2. Tratamentul medicamentos.
Tratamentul psihoterapeutic presupune: psihoterapia familiei, psihoterapia individuala sau psihoterapia de grup.
Psihoterapia familiei este extrem de importanta pentru tratamentul sindromului hiperkinetic. Parintii trebuie sa fie corect informati cu privire la aceasta afectiune si sa fie invatati cum sa reactioneze la aparitia simptomelor afectiunii, cum sa manipuleze anturajul si cum sa ajute copilul sa se integreze in societate.
Psihoterapia individuala si de grup va urmari: formarea abilitatilor sociale, invatarea de tehnici ce vor reduce agresivitatea, relaxarea si cresterea autocontrolului, dezvoltarea unor abilitati de comunicare si dezvoltarea abilitatilor de rezolvare a conflictelor.
Tratamentul medicamentos utilizat in cazul copiilor cu sindrom hiperkinetic poate fi realizat cu:
- medicamente din clasa amfetaminelor care s-au dovedit a avea rezultate bune in ameliorarea simptomelor;
- psihostimulente: asigura o ameliorare rapida a simptomelor;
- antihipertensive: utile in unele cazuri in tratarea agresivitatii dar si a impulsivitatii;
- antidepresive.
La unii copii s-au obtinut rezultate mai bune atunci cand s-au combinat cele doua moduri de tratament: tratamentul medicamentos si terapia comportamentala.
Medicul specialist va monitoriza evolutia sub tratament a simptomelor si va determina care este cea mai buna metoda de tratament pentru fiecare copil in parte.
Astfel daca constati ca micutul tau prezinta unele din simptomele sindromului hiperkinetic, mergi la medic pentru a stabili exact care este afectiunea de care sufera. Daca sufera de ADHD, nu neglija sfaturile pe care ti le ofera specialistul si neaparat copilul trebuie sa urmeze tratamentul recomandat de medic.
Asadar observati cu atentie comportamentul copilului dumneavoastra!
Urmareste-ne pe Google News
