Termenul de atelectazie se refera la colapsul, prabusirea, unei parti din plaman care, conform literaturii de specialitate, determina lipsa gazului din alveolele pulmonare. Aceasta afectiune poate include un segment sau chiar intregul plaman si este aproape intotdeauna un fenomen secundar altei boli sau conditii patologice preexistente.
Se considera ca atelectazia nu este influentata de sex sau de rasa, insa cu toate acestea, poate sa apara mai frecvent la copiii mai mici decat la copiii mai mari si adolescenti. Cel mai adesea, aceasta boala este cauzata de un blocaj al bronhiilor sau al bronhiolelor prin care trece aerul sau de presiunea existenta pe partea exterioara a plamanilor.
Cauzele atelectaziei
Factorii de risc pentru dezvoltarea atelectaziei pulmonare includ:
-
anestezia;
-
obiecte straine introduse in caile respiratorii;
-
boli pulmonare;
-
mucus in caile respiratorii;
-
presiune asupra plamanilor cauzata de acumularea de lichid intre coaste si
plamani;
-
repaus la pat prelungit cu doar cateva modificari de pozitie;
-
tumorile care implica caile respiratorii.
In atelectazia fetala, plamanii nu reusesc sa se extinda in mod normal la nastere. Aceasta boala poate fi datorata unei varietati de cauze inclusiv prematuritate, stimul nervos scazut la respiratie, hipoxie fetala, precum si obstructia bronhiilor de catre un dop de mucus.
La persoanele mai in varsta, atelectazia este rezultatul obstructiei cailor respiratorii sau esecul in a respira adanc. Aceasta apare cel mai frecvent ca o complicatie in perioada postoperatorie, atunci cand respiratia profunda si de stimulare, spirometria, sunt adesea folosite.
Simptome in atelectazie
Atelectaziile pot aparea spontan dupa procedurile interventionale toracice sau abdominale superioare. Cele mai multe simptome si semne sunt determinate de rapiditatea cu care apare ocluzia bronsica, dimensiunea plamanului afectat si de prezenta sau absenta infectiilor complicante. Ocluzia bronsica rapida a unei zone pulmonare mari determina durere in lobul afectat, dispnee (respiratia se face cu dificultate) si cianoza (coloratia albastruie a tegumentelor si mucoaselor). Alte simptome care pot sa apara in atelectazie sunt:
- hipotensiune arteriala;
- tahicardie;
- febra;
- stare de soc
In forma cronica, pacientul poate sa nu aiba simptome ale bolii in curs de dezvoltare, altele decat cele de dispnee si slabiciune.
 |
Diagnosticul atelectaziei
Atelectaziile de dimensiuni semnificative determina hipoxemie (scaderea concentratiei de oxigen) care poate fi
evidentiata prin masurarea gazelor sangelui arterial. Alaturi de hipoxemie
aceasta evaluare arata si scaderea presiunii dioxidului de carbon prin
cresterea ventilatiei.
Radiografiile toracelui sau scanarile CT arata semne directe sau
indirecte de colaps al parenchimului pulmonar. Semnele directe cuprind absenta
scizurilor pulmonare si opacifierea lobului colabat. Semnele indirecte includ
dezlocuirea hilului, retractia mediastinala de partea colapsului, pierderea
volumului hemitoracelui ipsilateral.
Bronhoscopia flexibila poate fi
de ajutor atat in diagnosticul
atelectaziei cat si in metodele terapeutice. Aceasta tehnica ajuta la
evaluarea cauzei obstructiei bronsice si la eliminarea dopurilor de mucus.
Tratamentul atelectaziei
Scopul tratamentului in atelectazie este de a reduce colapsul. In cazul in care fluidul compreseaza plamanul, acesta trebuie sa fie scos pentru a permite plamanului sa se extinda.
Iata cateva dintre tratamentele care pot fi aplicate in atelectazie:
- percutie pe piept pentru a aduna mucusul;
- efectuarea exercitiilor de respiratie profunda;
- spirometrie de stimulare;
- indepartarea oricarui obstacol respirator prin
bronhoscopie sau alta procedura;
- drenajul postural pentru a permite mucusului sa
se scurga mai usor;
- tratarea tumorii sau a altei afectiuni de baza
care a dus la aparitia bolii;
- asezarea pacientului pe partea sanatoasa;
- tratamente respiratorii cu aerosoli pentru a
deschide caile respiratorii.
Urmareste-ne pe Google News
