Citește rândurile astea când ai sentimentul că te prăbușești într-o prăpastie fără sfârșit...

Aceste rânduri sunt un dar pentru tine, pentru acele zile în care simți că vrei să renunți la orice. Acele zile în care vrei să te ascunzi în întuneric, în camera ta, să te refugiezi în patul tău și să nu mai dai ochii cu nimeni.

Sunt zile în care razele de soare nu mai ajung până la tine, ci pretutindeni te înconjoară umbrele. Când te simți neajutorată și vrei să ieși din propria piele ori ai sentimentul că te prăbușești într-o prăpastie fără sfârșit, din care nu vei mai răzbi niciodată la lumină.

În astfel de zile, ți se pare că viața este mult prea greu de trăit, că nu mai poți duce povara care apasă pe umerii tăi, care-ți soarbe sufletul și întreaga energie. Nu mai ai nici o picătură de curaj. Nu te mai potrivești nicăieri.

Nu știi de unde vine această tristețe și nu ai cuvinte s-o descrii

Vrei doar să renunți. Te simți golită, epuizată. Dar trebuie să te agăți de ceva. Trebuie să regăsești o mică undă de însuflețire, din care să te hrănești. O barcă minusculă de salvare, de care să te ții cu toate puterile.

Poate că cea mai mare realizare a ta în astfel de zile este că reușești să inspiri și să expiri ori să te ridici din pat pentru câteva clipe. Și acest lucru este suficient. Continuă să respiri. Până la urmă, va fi bine.

Poate că simți că nimic nu mai poate fi reparat, că în mintea ta este haos, iar în inimă ai o durere care nu va mai trece niciodată. Dar nu uita că trupul tău este puternic, el știe să se vindece singur.

Nimic nu este ireparabil

Nici o suferință nu durează pentru totdeauna. În fiecare zi în care reușești să te ridici măcar puțin, faci un pas în plus către vindecare. Poate că ai nevoie de mult timp și de multă putere, dar nu vei fi distrusă definitiv.

Totul se transformă în lume, chiar și lucrurile care dor. Totul trece în cele din urmă, chiar și marile dureri. Suferința va trece, trebuie doar să aștepți  până când aceste sentimente de nedescris vor rămâne în trecut. Iar atunci vei constata că ceea ce s-a vindecat în sufletul tău, nu mai poate fi atins vreodată, că a devenit invulnerabil.

Chiar dacă simți tristețe, ești o ființă puternică. Tristețea nu este semn de slăbiciune. Permite-ți să tragi aer în piept, să respiri și acceptă faptul că viața este doar viață.

Este în regulă să simți suferință, să ai sentimentul că te prăbușești. Chiar dacă pare de nesuportat și că nu va înceta niciodată, orice suferință este începutul unui nou mod de a trăi, unor lucruri diferite și benefice care vor sosi în viața ta. Așa că permite durerii să-ți intre în casă, accept-o și trăiește cu ea o vreme. La urma urmei, este doar un vizitator temporar, care va pleca la un moment dat.

Recunoaște că te simți rău, nu ai nici un motiv să-ți negi sentimentele

Dar înțelege și că mintea ta are propriul mod de a interpreta realitatea, de a te convinge că teama și incertitudinile au putere asupra ta. Nu crede aceste lucruri. Mintea îți joacă feste, dar tu alegi ce gânduri și emoții să hrănești.

Dacă realizezi în ce punct al vieții tale te afli și accepți ambiguitatea viitorului, vei începe să ieși din întuneric și să te simți din ce în ce mai senină. Confuzia și sentimentul de povară se vor risipi, vei începe, încet-încet să zâmbești.

Cere ajutorul dacă ai nevoie și sprijină-te pe cei dragi, atunci când simți că nu te poți descurca singură. Oamenii care te iubesc vor fi fericiți să te ajute, așa că lasă-te alinată de ei când te simți la pământ.

Continuă să respiri. Ești aici. Ai o mulțime de gânduri minunate în minte și de emoții extraordinare în inimă. Trebuie doar să le cauți și să le apreciezi. Nu uita de bunătatea care sălășluiește în tine.

Chiar dacă ești rănită, rămâi tu însăți și toată frumusețea lumii te așteaptă

Chiar dacă toată lumea se prăbușește, poți încă să te salvezi. Ai puterea de a crea punți peste aceste ape tulburi, zbuciumate. Poți săpa un tunel prin întuneric, pentru a regăsi lumina. Poți merge mai departe. Te poți vindeca.

Pe măsură ce înaintezi, vei începe să vezi schimbarea din jurul tău, să observi salturile pe care le-ai făcut. Va trece ceva vreme, dar, într-o zi, te vei trezi înconjurată de lumină. Puterea pe care ai dobândit-o din suferință te va face să zâmbești din nou sau chiar să râzi din tot sufletul.

Ai ceva unic, cu care poți contribui la miracolul lumii: propria ta ființă, identitatea ta, atingerea ta de geniu și modul tău inegalabil de a dărui compasiune și dragoste. Te afli în continuă creștere, în continuă transformare. Poți fi pământul și cerul, poți fi întregul univers, toate adunate laolaltă într-un singur trup și într-un singur suflet.