Gesturile mici, chiar și cele mai neînsemnate, au o influență foarte mare asupra noastră. O vorbă bună, un zâmbet și chiar și un mic cadou au o putere extraordinară, mai ales atunci când ne referim la cei bătuți de soartă. Este foarte important să împrăștiem iubire și înțelegere în jurul nostru, indiferent de forma lor, pentru că doar așa putem schimba în bine viața celor care ne încojoară. Gesturile mici pot salva vieți, deși nu întotdeauna realizăm acest lucru.
Îți prezentăm o poveste tristă, dar cu final fericit, despre o fetiță care a supraviețuit asediului din Leningrad, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial datorită unui simplu și banal gest de iubire din partea unui necunoscut. Încă o dovadă clară că "viața bate filmul".
"…În timpul blocadei din Leningrad, Lena, o fetiță care își uitase numele de familie, a fost evacuată. Era epuizată și nu mai avea pe nimeni; își pierduse întreaga familie: mama, bunica și fratele mai mare. Ea a fost găsită de o brigadă specială care căuta prin apartamente copiii ai căror părinți au murit sau au dispărut.
Lenochka nu își amintea cum au fost transportați într-un camion toți copiii găsiți, nu își amintea cum a ajuns la orfelinat, era atât de mică și nu înțelegea nimic din ceea ce se întâmpla. Nu voia să mănânce, stătea întinsă pe pat sau așezată pe un scaun lângă sobă și nu vorbea. Toată lumea credea că Lena va muri, mai ales că mulți dintre copiii evacuați au sfârșit tragic. Toți erau epuizați și nu găseau puterea de a trăi, de a mânca, de a se juca... Uneori nu mai găseau nici puterea de a respira.
Un bărbat căruia i se zicea unchiul Kohl, care fusese soldat în prima linie și care rămăsese cu un singur picior, a confecționat o păpușă dintr-un prosop vechi, pe care i-a oferit-o Lenei. Era o păpușă foarte urâtă, fiind confecționată dintr-un prosop tăiat, rulat și cusut. Mai mult, unchiul Kohl îi desenase păpușii ochii, gura și nas cu un creion chimic.
Atunci când i-a oferit păpușa cea urâtă Lenei, soldatul i-a zis: "Tu, Lenochka, trebuie să înveți această păpușă să mănânce bine! Ești mama ei acum și trebuie să ai multă grijă de ea. Vezi că este bolnavă și slabă și nici măcar nu plânge!"
Lenochka a luat păpușa în brațe și a păstrat-o. Acela a fost momentul în care a început să o îngrijească. La prânz o hrănea cu terci pentru păpuși și, în același timp, mânca și ea alături de păpușa sa. Din când în când îi mai șoptea ceva la ureche pentru a o încuraja pe păpușa sa să mănânce și să se facă bine. Seara dormea cu ea în brațe și avea grijă să nu îi fie frig. O încălzea lângă sobă și nu o lăsa niciodată nesupravegheată. Lenochka se comporta exact ca o mamă care are grijă de pruncul său, lucru ce a ajutat-o și pe ea să găsească puterea de a trăi.
Lena a supraviețuit, deși era bolnavă. Ea știa că nu are voie să moară pentru că trebuia să aibă grijă de păpușa sa. Atunci când trebuie să ai grijă de cineva, atunci când trăiești tocmai pentru a-i ajuta pe alții, nu ai cum să mori și te dedici cu tot sufletul acelei cauze.
Lupta pentru păpușa sa a motivat-o pe fetiță să reușească în viața și a devenit asistentă medicală. A dus o viață foarte lungă și fericită pentru că a reușit să ofere grijă și dragoste celor nevoiași. Mereu a avut grijă de cineva și asta i-a umplut inima de iubire și bucurie."
Citește și: Cu cât mai mult bine faci, cu atât mai mult rău primești! De ce ți se întâmplă asta...
Surse articol: Cluber, Stalkerzone, France24
Urmareste-ne pe Google News
