Tot ce trebuie să ştim despre sindromul Pica

Redactor Andreea Baluteanu

Sindromul Pica ne înspăimântă atunci când apare la copiii sau la animalele noastre: simplul fapt de a ști că cel mic sau necuvântătoarele ingerează produse non-alimentare ne bagă în sperieți. Însă trebuie să știi că acest fenomen poate apărea și la adulți, de cele mai multe ori pe fondul unor boli mentale. Află, în rândurile de mai jos, tot ce trebuie să știi despre sindromul Pica, de la modalități de manifestare la diagnostic și tratament!

Ce este sindromul Pica?

Istoria numelui sindromului Pica e „drăgălașă” în sine: afecțiunea a fost botezată după denumirea latină a coțofenei, Pica pica. De unde această comparație? Pasărea este celebră datorită faptului că poate să mănânce aproape orice, ceea ce nu putem spune și despre bolnavii de Pica.

copil mic si blond care sta in noroi

Practic, acest sindrom presupune ingestia de substanțe non-alimentare, cel mai des „poftite” fiind pământul, varul, vopseaua, creta, hârtia, excrementele, părul și, mai rar, lipiciul sau scrumul de țigară. Se poate întâmpla ca bolnavii de Pica să consume și produse comestibile, dar nepreparate, așa cum sunt boabele de cafea sau cojile de cartofi.

Sindromul Pica se regăsește cel mai adesea la copii sau la femeile însărcinate, caz în care are la bază o anumită deficiență nutrițională sau o anemie și e, de cele mai multe ori, temporar. Însă poate apărea într-un procent major și la cei diagnosticați cu retard intelectual sau dizabilități cognitive, caz în care, cel mai adesea, boala nu are tratament.

Nu trebuie să confundăm Pica cu anumite tradiții care presupun ingerarea unor substanțe în general considerate necomestibile. Este cazul geofagiei, în care populațiile, cu precădere africane, mănâncă pământ.

Sindromul Pica continuă să se manifeste și atunci când bolnavul are de suferit fizic de pe urma sa.

Cauzele sindromului Pica

Nu există o cauză anume a sindromului Pica, dar experții au pus la punct o listă cu situațiile în care apare cel mai adesea afecțiunea, după cum urmează:

  • deficiențe cognitive sau tulburări de comportament, așa cum este autismul;
  • unele boli mentale, precum schizofrenia sau tulburarea obsesiv-compulsivă;
  • deficiențe de minerale (cel mai adesea fier sau zinc), ce determină consumul substanțelor bogate în acești nutrienți;
  • stresul, resimțit mai ales la copiii sau la animalele care suferă de sindromul Pica prin abuz sau neglijență;
  • anemie sau lipsa de fier în cazul femeilor gravide;
  • malnutriția sau dietele restrictive, cu puține calorii, ce îi determină pe oameni să poftească la substanțele ce le-ar instala senzația de sațietate.

Pica, boala genetică

Nu există dovezi conform cărora sindromul Pica ar putea fi moștenit pe cale genetică.

Cu toate acestea, Science Direct citează o opinie a specialiștilor care sunt de părere că Pica se dezvoltă adesea în prezența unei afecțiuni genetice precum sindromul Prader-Willi, asociat cu hiperfagie, respectiv o tulburare caracterizată de ingestia unor cantități mari de mâncare, așa cum se întâmplă în cazul bulimiei.

Simptomele sindromului Pica

Nu există simptome propriu-zise ale Pica, dar cu siguranţă vei avea de suferit de pe urma manifestărilor asociate cu ingerarea substanțelor periculoase. Iată ce pot experimenta bolnavii de Pica:

  • greață;
  • dureri abdominale;
  • constipație;
  • diaree;
  • ulcer stomacal;
  • intoxicație cu diverse substanțe, precum plumbul;
  • probleme cu dantura (dinți sparți, ciobiți sau chiar rupți);
  • blocaj intestinal;
  • infecții;
  • oboseală;
  • probleme comportamentale.

Sindromul Pica la copii

E important de reținut faptul că sindromul Pica nu este niciodată diagnosticat la copiii cu vârsta de sub 2 ani. De ce? Deoarece nu mai puțin de o treime dintre aceștia obișnuiesc să dezvolte diverse forme de Pica, dar doar ca urmare a curiozității proprii etapelor de creștere. Așadar, dacă bebe obișnuiește să introducă în gură constant obiecte sau substanțe necomestibile nu înseamnă că are neapărat Pica, poate doar învață să descopere lumea.

Desigur, există și situații în care sindromul Pica la copii apare pe fundalul deficiențelor nutriționale sau al abuzului/neglijenței.

Circa 1-2% dintre copiii cu probleme școlare prezintă și forme avansate de Pica, conform Centrului Medical de Diagnostic și Tratament „Dr. Victor Babeș".

În general, sindromul Pica durează doar câteva luni la copii, cu excepția celor diagnosticați cu handicap sever la care poate persista până la maturitate sau pentru tot restul vieții.

Sindromul Pica poate fi atenuat la copii acordând o atenție suplimentară alimentației și supraveghindu-i constant pe cei mici.

Sindromul Pica la animale

Pica se regăsește și la animale, cu precădere la câini și la pisici, fiind considerată fie o afecțiune cauzată de anemii sau deficiențe nutriționale, fie o boală cu factori psihologici.

pui de pisica care priveste in sus din litierea

Sindromul Pica la pisici

Nu mai poți să îți descurajezi simpatica felină să mănânce nisip? Poate fi o manifestare a sindromului Pica la pisici. În general, pisicuțele „râvnesc” la haine sau obiecte decorative din lână sau la hârtie și carton, dar atunci când comportamentul nu e generalizat, nu e vorba de Pica. În cazul în care ingestia acestor substanțe pune în pericol sănătatea animalului trebuie să mergi la veterinar.

Deficiențele alimentare sunt pe primul loc în ceea ce privește cauzele Pica (motiv pentru care pisica se îndreaptă către plante sau nisip), dar și ignorarea sau neglijarea, precum și unele boli (diabet, leucemie, tumori grave sau FIV - (virusul imunodeficienței feline) pot sta la originea afecțiunii. În general, sindromul Pica e diagnosticat la felinele de rasă siameză și birmaneză.

Sindromul Pica la găini

Destul de des întâlnit, sindromul Pica la găini are drept cauză tulburări nervoase sau digestive, dietă săracă, carențe de minerale, vitamine sau proteine, dar și absența sau excesul unor aminoacizi esențiali. Sindromul Pica la găini poate să apară, însă, și atunci când animalul este plictisit sau trăiește în spații mici, supraaglomerate, în care nu are condiții conforme de viață.

Pentru a evita Pica la găinile tale, asigură-le rații variate și complexe și respectă condițiile necesare de temperatură, umiditate și spațialitate. Lasă-le să „scormonească” și, dacă e posibil, garantează-le accesul la iarbă și la lumina soarelui.

Sindromul Pica la câine

Și „prietenul cel mai bun al omului” poate să se îmbolnăvească de Pica. Boala este periculoasă fiindcă substanțele ingerate nu trec prin tractul gastroinestinal sau pot să blocheze complet intestinele, fiind necesară îndepărtarea lor chirurgicală. Cel mai adesea câinii poftesc la ciorapi sau pietricele.

Ca să reduci manifestările de sindrom Pica la câini oferă-i patrupedului gustări, joacă-te și petrece timp cu el și, în cazurile mai dificile, pune-i botniță sau zgardă ca să îl împiedici să culeagă obiectele periculoase de pe jos.

Sindromul Pica la gravide

„Poftele” non-alimentare sunt des întâlnite la gravide, motivul fiind tot o deficiență nutrițională, cel mai adesea de fier.

Acest lucru se întâmplă pentru că femeile însărcinate au un risc mai crescut de anemie, corpul fiind obligat să producă mai mult sânge ca să pună la dispoziție nutrienții necesari pentru făt.

Sindromul Pica la gravide e temporar.

Cum se diagnostichează Sindromul Pica

Nu există un test magic care să îți spună dacă suferi sau nu de sindromul Pica. Mai degrabă doctorul va stabili acest lucru în urma unor discuții și a analizei istoricului familial. Fii sinceră, pentru a ușura procedura.

femeie care se tine cu mainile de burta fiindca o doare

Sunt mai multe criterii pe care pacientul trebuie să le îndeplinească, pentru a decide cu certitudine că e afectat de sindrom. Astfel, ingerarea substanțelor trebuie realizată pe termen mediu sau lung (mai mult de o lună) și să provoace daune fizice. Se exclud normele sociale sau culturale, iar vârsta trebuie să fie mai mare de 2 ani.

Diagnosticul sindromului Pica trebuie să fie însoțit și de analize de sânge și de evaluări medicale, pentru a stabili o potențială anemie, blocaj intestinal sau afecțiune hepatică în urma toxinelor ingerate.

Medicul trebuie, de asemenea, să consulte pacientul pentru eventuala stabilire a unui retard mintal sau a unei tulburări de tip obsesiv-compulsiv.

Sindromul Pica tratament

Nu există un tratament bătut în cuie pentru sindromul Pica: doctorul va trata însă simptomele resimțite și eventualele afecțiuni declanșate. Astfel, tratamentul poate să includă administrarea de medicamente pentru constipație sau diaree, antibiotice pentru infecții sau suplimente nutritive și vitamine pentru eventualele carențe.

Dacă natura sindromului Pica este una psihică, atunci pacientul va fi îndemnat să se adreseze unui specialist în sănătatea mentală. Bolnavii pot fi încurajați să renunțe la ingerarea substanțelor periculoase prin recompense, distragerea atenției sau terapii pentru reducerea nivelului de stres.

Poți să previi sindromul Pica?

Ne pare rău dacă ți se pare că l-am luat pe „nu” în brațe, dar Pica nu poate fi prevenită. Poți să reduci riscul asigurându-te că cel mic are o alimentație echilibrată și descurajându-l să introducă în gură substanțele pe care e predispus să le ingereze.

Totodată, e bine să îți monitorizezi copilul, mai ales atunci când se joacă, și să ții obiectele de care e cel mai atras departe.

Sindromul Pica are numeroase modalități de manifestare, afectând mai ales copiii și femeile însărcinate. Ia în calcul recomandările noastre și adresează-te de urgență medicului, dacă suspectezi că cineva apropiat (sau chiar tu) e afectată/ă.

Surse foto: iStock

Articolul urmator Sindromul Ramsay-Hunt: cauze, simptome și tratament

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

0 (0)

Vezi cele mai noi video-uri de pe divahair.ro

Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.