Adevarata Stare de Bine
Nu Skin

Transpirație excesivă: cauze, simptome și tratament

Marţi, 09.07.2019
de Silvia Turceanu

Am simțit-o cu toții pe pielea noastră. De multe ori! Transpirația ne deranjează adesea: când este caniculă sau când lucrăm din greu, când avem mari emoții sau când suntem bolnavi. Atunci „ne trec toate apele”, cum se spune. Este normal - și necesar! - să fie așa, dar tot ne deranjează. Există însă pe planetă 365 de milioane de oameni care se luptă din greu cu transpirații extreme! Da, aproape 5% din populația lumii suferă de transpirație excesivă incontrolabilă - hiperhidroză.

Transpirația aceasta foarte abundentă este jenantă, pătează hainele, miroase neplăcut și îți poate complica viața. Relațiile de afaceri, interacțiunile sociale, chiar și activitățile de timp liber și viața personală, imaginea de sine și bunăstarea emoțională a persoanelor ce suferă de hiperhidroză pot fi serios afectate.

„Termostatul” corpului reglează transpirația

Transpirația este, de fapt, prima noastră linie de apărare împotriva căldurii, scopul său fiind acela de a ne feri corpul cu sânge cald de supraîncălzire. Este un fenomen fiziologic normal, sub comanda glandei numite hipotalamus, care joacă un rol important în controlul emoțiilor și în adaptarea la diferite situații. Acesta acționează ca un fel de „termostat” ce menține temperatura corpului în jur de 37°C. Când temperatura internă crește, hipotalamusul reacționează producând dilatarea arterelor și creșterea producției de transpirație, care, când se evaporă, răcorește corpul. În caz de hiperhidroză, transpirația este anormală, excesiv de abundentă, mult peste ceea ce e necesar pentru reglarea temperaturii corpului.

Ce este transpirația excesivă (hiperhidroza)

Transpirația excesivă, denumită și hiperhidroză ori polihidroză, este o tulburare ce se manifestă printr-o hipersecreție a glandelor sudoripare, indiferent de temperatura ambientală, de starea fizică sau emoțională ori de cât de riguroasă este igiena persoanei în cauză. Între două și cinci milioane de glande sudoripare sunt distribuite pe suprafața pielii; în cazul hiperhidrozei, acestea produc o cantitate de transpirație de trei-patru ori mai mare decât cea normală.

Episoadele de transpirație excesivă apar:

  • cel puțin o dată pe săptămână
  • fără un motiv clar
  • doar în timpul zilei, niciodată noaptea

Cel mai frecvent sunt afectate mâinile, picioarele, fața, axilele și zonele inghinale.

Hiperhidroza poate avea consecințe fiziologice (mâinile reci și umede, deshidratare, diferite infecții ale pielii), practice (dificultăți în a mânui unelte, în a ține volanul mașinii etc.), dar și efecte emoționale devastatoare asupra individului.

Tipuri de transpirație excesivă

Transpirația excesivă se clasifică în funcție de:

- zona afectată

  • hiperhidroza focală - când transpirația excesivă este localizată la subraț (hiperhidroza axilară), la palme și tălpi (hiperhidroza palmoplantară), la față și piept, după consumul unor alimente (hiperhidroza gustativă)
  • hiperhidroza generalizatăcând transpirația excesivă afectează întregul corp

- momentul apariției

  • hiperhidroză congenitală - prezentă la naștere
  • hiperhidroză dobândită – apărută mai târziu în viață

Cauzele transpirației excesive

Vremea caldă, efortul fizic, bolile, emoțiile puternice pot provoca oricărei persoane sănătoase transpirație excesivă, lucru deloc anormal; se consideră că acele persoane suferă de hiperhidroză primară. Există însă persoane care transpiră aproape tot timpul, indiferent de circumstanțe; acestea suferă de hiperhidroză secundară.

Hiperhidroza primară (sau idiopatică) apare la indivizi sănătoși, fără nicio cauză medicală identificabilă. 

În schimb, hiperhidroza secundară poate avea mai multe cauze, respectiv:

• anumite medicamente (agoniști dopaminergici, antidepresive, antipsihotice, insulină)
• boli grave (diabet zaharat, hipertiroidism, Parkinson, obezitate, gută, menopauză, tulburări psihice, afecțiuni neurologice, infarct)
• tumori (feocromocitomul, limfomul)
• intervenții chirurgicale
• anxietate, stres
• otrăvire cu mercur
• consumul exagerat de alcool

Transpirația excesivă - factori de risc

Persoanele expuse riscului de hiperhidroză sunt: 

- cele care moștenesc genetic această problemă
- cele obeze (au un risc mai mare de hiperhidroză generalizată)
- cele din Asia de Sud-Est (sunt mai afectate de hiperhidroza mâinilor)

Simptomele și complicațiile transpirației excesive 

În general, singurul semn al transpirației excesive este prezența umidității abundente în zona anatomică afectată. Dacă hiperhidroza nu este tratată, poate duce la complicații precum:

- infecții ale unghiilor
- negi
- infecții bacteriene - mai ales în jurul foliculilor de păr și între degetele de la picioare
- erupții cutanate
- impact psihologic negativ (cel afectat poate deveni anxios, stresat, retras și chiar deprimat)

Când să mergi la medic dacă transpiri abundent

Cea mai mare provocare pentru o persoană care suferă de hiperhidroză este aceea de a solicita sfatul unui medic, fie din cauza jenei, fie pentru că nu știe că există tratamente eficiente. Da, această afecțiune este tratabilă, iar cei afectați se pot aștepta la îmbunătățiri semnificative.

Hiperhidroza este o problemă cronică, deci, dacă din jenă nu te-ai prezentat la doctor de la început, atunci când simți că nu mai reziști, că îți subminează calitatea vieții, este cazul să soliciți asistență medicală.

Trebuie să consulți fără întârziere medicul în caz de hiperhidroză bruscă, inexplicabilă, însoțită de pierderea în greutate, sau care apare pe timp de noapte.

Diagnosticarea transpirației excesive

Diagnosticul se stabilește pe baza examinării fizice, a istoricului medical și a discuțiilor cu pacientul despre manifestările și impactul bolii asupra vieții lui. Pentru diagnostic, dar şi pentru terapie, se face o hartă sudorală, după tratarea zonei cu iod şi pudră de talc.

Tratamentul transpirației excesive

De obicei, persoanele care ajung să consulte un medic au încercat deja, fără rezultat, mai multe metode. Printr-o evaluare sistematică a cauzelor declanșatoare, urmată de o abordare judicioasă și treptată a tratamentului medical, mulți oameni cu această tulburare obțin o îmbunătățire a calității vieții. Decizia privind tratamentul depinde de gravitatea afecțiunii și de zonele anatomice afectate. Din fericire, există mai multe opțiuni.

Antiperspirante

Pacienții încearcă, de obicei, remedii ca deodorantele și antiperspirantele, deoarece sunt cele mai la îndemână, însă trebuie precizat că spray-urile antiperspirante opresc transpirația, dar deodorantele nu o fac. Antiperspirantele sunt produse din săruri de metal (aluminiu sau zirconiu) care obstrucționează canalele glandelor sudoripare și au proprietăți antibacteriene. Au la bază o soluție lichidă și sunt ambalate sub forma de roll-on sau spray, mai eficiente și mai sigure fiind spray-urile, fiindcă diminuează riscul de supradozare, care poate produce iritații ale pielii.

Atunci când antiperspirantele obișnuite nu reușesc să remedieze hiperhidroza, majoritatea medicilor recomandă clorura de aluminiu hexahidrat (diverse produse generice), o versiune pe bază de prescripție medicală a clorurii de aluminiu, care este mai eficientă decât aluminiul sau clorhidratul de zirconiu, utilizate frecvent în antiperspirantele obișnuite.

Se aplică înainte de culcare, șapte-zece nopți la rând, apoi aproximativ o dată pe săptămână, ca medicament de întreținere. Sărurile de aluminiu din acest preparat se colectează în conductele de transpirație ale pacientului și le blochează. Sunt deosebit de eficiente pentru tratamentul transpirației axilare - după trei-cinci zile, se observă primele rezultate ale utilizării unui antiperspirant profesional, dar riscul de iritare, mâncărime și roșeață este mai mare decât în cazul antiperspirantelor convenționale. Acest risc poate fi depășit (dar nu întotdeauna) prin reducerea frecvenței de utilizare sau prin aplicarea de medicamente antiinflamatorii, cum ar fi loțiunile conținând hidrocortizon. Această metodă funcționează pentru mulți pacienți cu hiperhidroză axilară, dar nu este satisfăcătoare pentru majoritatea celor cu hiperhidroză palmoplantară.

Ionoforeza

Este o metodă introdusă acum 50 de ani, care constă în utilizarea unui curent electric pentru a reduce secreția de transpirație. Este indicată persoanelor care suferă de hiperhidroză severă la mâini sau la picioare. Aceasta constă în scufundarea mâinilor în două rezervoare de apă, în care este un electrod conectat la un dispozitiv ce generează un curent de 20 miliamperi. Sesiunea durează aproximativ 10-20 de minute și se repetă de câteva ori pe săptămână.

Această procedură trebuie repetată pentru a-și menține eficiența: inițial, două-trei sesiuni pe săptămână; apoi, la intervale de una-trei săptămâni, în funcție de răspunsul pacientului.

Ionoforeza funcționează cel mai bine pentru transpirația excesivă a palmelor și a tălpilor, dar poate fi adaptată și pentru tratarea hiperhidrozei axilare.

Medicamente orale

Medicamentele recomandate în hiperhidroză sunt cele cunoscute sub numele de anticolinergice, bazate pe o substanță care inhibă acțiunea acetilcolinei (neurotransmițătorul sistemului parasimpatic) în sistemul nervos vegetativ, reducând producția de transpirație. Sunt preparate farmaceutice ce au la bază alcaloizi ai plantei denumite mătrăgună – atropină, scopolamină și hiosciamină.

Acestea sunt utilizate în principal în cazurile de transpirație excesivă generalizată. Ele trebuie administrate numai la recomandarea și sub supravegherea medicului, deoarece pot duce la complicații, unele chiar severe: tulburări de vedere, somnolență, constipație, insomnie, pierderea gustului, amețeli, retenție de urină, hipertensiune, agitație, convulsii, comă etc.

Există, de asemenea, anticolinergice topice sub formă de soluții apoase care se aplică pe frunte și pe scalp sau tampoane impregnate cu medicamente anticolinergice pentru tratamentul hiperhidrozei la subraț.

Injecții cu toxină botulinică

Injecția subcutanată cu toxină botulinică este utilizată pentru a trata hiperhidroza severă a axilelor, a mâinilor, a picioarelor și a feței. Toxina botulinică este o proteină naturală care blochează temporar transmisiile nervoase la glandele sudoripare, având ca rezultat stoparea producerii transpirației doar în regiunea corpului unde a fost injectată. Se poate face prin injectarea direct la nivelul zonei cu probleme, pacientul resimțind o durere minimă, pentru care se folosește o anestezie locală cu gheaţă şi/sau cu anestezice topice.

Un tratament complet necesită mai multe injecții, iar efectul acestora persistă timp de patru-șase luni. Există însă și posibile reacții adverse ce trebuie discutate cu medicul, cum ar fi slăbiciune musculară, probleme de înghițire, dificultăți de respirație, pneumonie.

Tratamente chirurgicale

Dacă alte metode de tratament pentru transpirația excesivă nu s-au dovedit eficiente, se poate apela la unele proceduri chirurgicale, precum:

1. simpatectomia toracică endoscopică - o intervenție chirurgicală care constă în distrugerea permanentă a ganglionilor care inervază glandele sudoripare. Această procedură este atât eficientă, cât și riscantă, putând provoca unele complicații grave și ireversibile - de la transpirație excesivă compensatorie în alte părți ale corpului, până la probleme pulmonare și nervoase. De aceea, metoda aceasta este rar utilizată și numai în cazuri severe care nu au răspuns la alte tratamente, ca o ultimă soluție.
Simpatectomia toracică endoscopică poate fi utilizată pentru tratarea hiperhidrozei feței, a mâinilor sau a axilelor, dar nu este recomandată pentru tratarea hiperhidrozei picioarelor, din cauza riscului de disfuncție sexuală permanentă.

2. excizia glandelor sudoripare - intervenție chirurgicală de îndepărtare a unora dintre glandele sudoripare axilare. Există mai multe metode pentru îndepărtarea glandelor sudoripare: chiuretaj retrodermal, aspirarea glandelor sudoripare, liposucție axilară. Rata de satisfacție în rândul pacienților care au suferit o astfel de intervenție este de până la 70%. Metoda are adeseori și efecte secundare nedorite, precum transpirația compensatorie – hiperhidroză în zone ale corpului unde nu erau probleme înainte de intervenție. Circa 80% dintre pacienții operați au resimțit acest efect, jumătate dintre ei considerând transpirația compensatorie tolerabilă, ceilalți reclamând o diminuare a calității vieții lor. 

Ce să faci ca să nu transpiri abundent

Nu există nicio modalitate de a preveni hiperhidroza, dar unele modificări ale activităților zilnice și ale stilului de viață pot contribui la îmbunătățirea situației. Acestea pot consta în:

  • tehnici de relaxare - yoga, meditația și biofeedbackul
  • modificarea dietei și a stilului de viață - igienă corporală strictă, evitarea consumului de alcool, ceai negru, cafea și alte băuturi care conțin cofeină, limitarea consumului de alimente picante, renunțarea la fumat
  • purtarea de îmbrăcăminte din materiale naturale (bumbac, in etc.) - se vor evita materialele sintetice

Surse foto: iStock

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

5 (1)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.

    Ti-a placut articolul? Urmareste DivaHair pe Facebook sau pe mail!

    Cauta un furnizor in zona ta

    Ai nevoie de un SFAT?

    Adauga o intrebare la care vrei sa primesti raspuns. Comunitatea DivaHair te ajuta.

    întreabă

    LIKE si intra in universul divelor!