Stafilococul auriu este una dintre cele mai periculoase bacterii. Chiar daca provoaca infectii ce pot fi tratate cu antibiotice, in cazuri rare poate evolua spre septicemii, pneumonii si infectii articulare. Stafilococul auriu se gaseste peste tot, de aceea este important sa stii ce este, unde apare si cum poti evita raspandirea lui in organism.
Ce este Stafilococul auriu?
Stafilococul reprezinta un tip de bacterii ce traieste pe piele si membrane mucoase. Intre 15 - 40% dintre oamenii sanatosi au acest microorganism, dar nu au intotdeauna simptome.
In mediul inconjurator, stafilococul auriu se gaseste:
- in straturile care se descuameaza in timpul unor boli de piele;
- pe maini;
- in excremente contamintate.
Este bine sa stii si caracteristicile acestei bacterii destul de rezistente in mediul inconjurator:
- poate supravietui in intuneric 2-3 luni;
- este distrusa dupa 30 minute la 620C;
- sub actiunea fenolului si a alcoolului etilic 70 moare in 15 minute;
- in produse din carne poate supravietui pana la 60 zile.
Factorii care favorizeaza aparitia infectiei cu Stafilococ auriu
Pentru a se produce, infectia cu Stafilococ auriu necesita o serie de factori favorizanti:
- un sistem imunitar deficitar, ce apare in: sindrom Down, diabet, artita reumatoida, boala granulomatoasa;
- leziuni cutanate: arsuri, incizii chirurgicale, eczeme;
- prezenta de corpi straini in organism: suturi, proteze;
- infectii cu alte microorganisme;
- boli cronice: cancer, boli cardiace, alcoolism.
Simptomele infectiei cu Stafilococ auriu
Infectia apare adesea dupa o mica taietura in care patrunde aceasta bacterie. O poti recunoaste dupa o crusta galbena ce se formeaza pe suprafata pielii. Infectiile cu stafilococ variaza, de la o simpla rana, la o infectie rezistenta la antibiotice, ce se poate complica cu septicemie.
Simptomele apar in functie de localizarea infectiei, dar debuteaza, de obicei, cu mici zone ale pielii inrosite si umflate, care sunt foarte sensibile la atingere.
1. Infectiile cutanate determinate de Stafilococul auriu cuprind:
-foliculita: este cea mai frecventa infectie si este localizata la nivelul foliculului pilos, putandu-se extinde si la glanda sebacee anexa si determinand, astfel, furunculul. Se caracterizeaza prin aparitia puroiului.
-panaritii: apare in urma unei intepaturi la un deget.
-impetigo: afecteaza in special copiii mici si este o infectie a epidermului. Primele simptome sunt reprezentate de pete pe piele, care evolueaza spre vezicule cu puroi.
-sindromul pielii oparite: debuteaza brusc, prin roseata periorala care in 2 zile se extinde pe tot corpul. Ulterior apar si bule ce contin un lichid clar, iar vindecarea se produce la 7-10 zile.
2. Infectiile mucoaselor determinate de Stafilococul auriu sunt reprezentate de:
-otite;
-sinuzite;
-infectii uterine dupa nastere.
3. Infectiile respiratorii cuprind:
-pneumonia cu Stafilococ auriu;
-bronhopneumonia buloasa ca suprainfectie la pacienti cu gripa ;
-empiemul ca o complicatie a pneumoniei cu S.auriu.
4. Infectii bacteriemice, septicemice sau metastatice:
-endocardita stafilococica;
-osteomielita si artita septica ce apar post-traumatic, post injectii intraarticulare sau la copii mici si adultii cu anomalii mecanice intraarticulare.
5. Toxiinfectiile alimentare:
-se produc la 2-3 ore dupa ingerarea alimentelor contaminate;
-evolueaza cu secretie salivara abundenta, greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree si febra.
-vindecarea se produce la 1-2 zile.
6. Sindromul socului toxic stafilococic:
-a fost asociat initial utilizarii tampoanelor intra-vaginale;
-ulterior s-a dovedit ca poate fi si o complicatie a unor infectii stafilococice preexistente, a suprainfecatrii plagilor chirurgicale.
-determina febra inalta, hipotensiune, varsaturi, dureri musculare;
-poate asocia, de asemenea, descuamarea pielii la nivel plantar sau palmar.
Stabilirea diagnosticului unei infectii cu Stafilococ auriu
Simptomele clinice vor ghida medicul spre diagnosticul de infectie cu Stafilococ auriu. In vederea confirmarii acestui diagnostic:
-se recolteaza puroi, sange, sputa, materii fecale, alimente incriminate, secretii nazale etc in functie de localizarea infectiei;
-in laborator se va izola bacteria si va fi identificata prin teste specifice.
Tratamentul infectiei cu Stafilococ auriu
De obicei, aceasta boala se trateaza cu antibiotice. Totusi, exista o schimbare graduala a modului in care aceste antibiotice functioneaza. Desi majoritatea infectiilor se tratau cu ajutorul penicilinei, acum se folosesc antibiotice mult mai puternice, deoarece bacteria a suferit unele modificari si a devenit mult mai rezistenta la medicamente.
Pentru infectiile minore (impetigo, furuncul s.a.):
- se impune antiseptizarea la locul infectiei si drenajul chirurgical;
- antibioterapia nu este necesara in aceste situatii;
- se poate aplica bacitracina, acid fusidic, mupirocin, clorhexidina etc.
Pentru infectiile grave (septicemii, bronhopneumonii s.a):
- este obligatorie administrarea de antibiotice si drenajul chirurgical al colectiilor inchise;
- problematic este faptul ca Stafilococul auriu manifesta o rezistenta crescuta la antibiotice;
- exista doua variante de antibiotic care se administreaza in functie de datele furnizate de laborator: penicilina sau penicilina M (meticilina, oxacilina, cloxacilina);
- se mai poate incerca tratamentul cu eritromicina, lincomicina ( in special pentru infectiile osoase), vancomicina.
In aproximativ 50% din cazuri, bacteria a fost rezistenta chiar si la aceste antibiotice puternice. Aceste cazuri de infectare nu se produc doar in spitale, ci si in afara acestora. Desi multi doctori au folosit aceste antibiotice puternice pentru tratarea pacientilor, tratamentele s-au dovedit ineficiente. Desi industria farmaceutice este intr-o continua dezvoltare, doctorii trebuie sa stabileasca modul de administrare a acestora astfel incat sa nu se dezvolte o rezistenta la antibiotice.
Uneori, se foloseste si alt tratament pentru tratarea acestei infectii. Atunci cand infectia isi face loc prin tesut afectand muschii, este nevoie de o operatie chirurgicala pentru a inlatura tesutul necrozat.
Protejarea impotriva infectiilor cu Stafilococ auriu
Cea mai buna solutie prin care ne putem proteja de aceasta bacterie este evitarea contactului cu potentiale surse infectate si respectarea normelor de igiena.
- stafilococii se gasesc pretutindeni.
- sursa de infectie o reprezinta bolnavii sau purtatorii de Stafilococ auriu.
- transmiterea se face direct prin saliva, stranut si mai rar, indirect prin aer, pulberi, obiecte, alimente, maini si insecte contaminate.
- se impune astfel respectarea normelor de antisepsie, asepsie si igina individuala in sectiile de terapie intensiva, de arsi, chirurgie cardio-vasculara sau neonatologie.
Atunci cand ai o taietura sau o afectiune a pielii, spala suprafata cu sapun si apa și pastreaz-o uscata si curata cu ajutorul unui plasture. Epidemiile provocate de aceasta bacterie apar de obicei atunci cand o persoana transmite si celor din jurul acesteia bacteria. Avand grija de noi, ii protejam si pe ceilalti.
O infectie cu Stafilococul auriu poate fi transmisa si prin folosirea obiectelor de ingrijire personala la comun. Fiecare membru al familiei trebuie sa aiba propriile prosoape si propriile produse de ingrijire personala. De asemenea, este indicat sa nu umblam in picioarele goale prin casa, deoarece riscam sa contactam acest virus pe talpi.
Respectul fata de cei din jur se traduce si prin grija pe care o purtam pentru sanatatea lor. A avea un comportament igienic corespunzator in spital si a lua in serios regulile impuse sunt o forma de respect! Aceasta regula nu ar trebui sa functioneze doar in spitale, ci si in viata noastra de zi cu zi. Nu trebuie sa uitam faptul ca aceasta bacterie se gaseste peste tot in jurul nostru, iar contactarea Stafilococolui auriu se poate face printr-o simpla atingere a mainii. Respectand normele de igiena ne protejam atat pe noi, cat si pe cei dragi.
Bibliografie:
[1] Marin Gh. Voiculescu, Boli infectioase, Vol.II, ed. Medicala, Bucuresti, 1990
[2] Dumitru T. Buiuc, Microbiologie medicala, ed. Gr. T. Popa, Iasi, 2003
[3] Marin Voiculescu, Medicina pentru familie, ed. Medicala, 1986
Urmareste-ne pe Google News
