Enzime pancreatice: tot ce trebuie să știi despre ele
Cuprins
- Tipuri de enzime pancreatice și efectele lor:
- Alte enzime pancreatice
- Ce sunt enzimele pancreatice
- Cine ar trebui să ia enzime pancreatice
Substanțe organice complexe de natură proteică, catalizatori specifici, enzimele pancreatice ajută la digestia alimentelor, realizând descompunerea grăsimilor, a proteinelor și a carbohidraților. Un pancreas care funcționează normal secretă zilnic aproximativ 8 cești de suc de pancreas - pancreatină - în duoden. Acest lichid secretat conține enzime pancreatice pentru a ajuta la digestie și soluţii apoase bogate în bicarbonat de sodiu pentru a neutraliza acidul gastric în momentul în care intră în intestinul subțire.
Tipuri de enzime pancreatice și efectele lor:
Pancreasul produce lipaza pentru grăsimi și amilaza pentru făinoase.
Lipaza
Lipaza este o glicoproteină care „lucrează” cu bila din ficat pentru a descompune moleculele de grăsime, astfel încât acestea să poată fi absorbite și utilizate de organism, transformând grăsimile în acizi grași și glicerol. Dacă în urma unei analize se observă prezența unor cantități mari de lipază în sânge, acesta este un semn clar al existenței unor probleme cu pancreasul – fie că este vorba de o leziune sau de o blocare a tubului pancreatic.
Un test de stabilire a cantității de lipază în sânge se efectuează:
• pentru a afla dacă pacientul suferă sau nu de pancreatită ori de o altă afecțiune a acestui organ
• pentru a verifica eficacitatea tratamentului pentru o boală a pancreasului
• pentru a afa dacă pacientul suferă sau nu de fibroză chistică
• pentru a verifica dacă tratamentul contra fibrozei chistice dă rezultate
• pentru a confirma sau infirma prezența bolii Crohn în corpul celui testat
Pe lângă pancreas, lipaza mai poate fi secretată și de limbă, stomac si ficat. Nivelul scăzut de lipază este un indicator al prezenței fibrozei chistice, în vreme ce un nivel crescut de lipază indică prezența unei boli a pancreasului - precum pancreatita acută sau cronică, cancerul pancreatic, gastroenterita cronică, colecistita, boala Crohn, boala inflamatorie intestinală, ulcer duodenal, infecția cu HIV etc.
Proteaza
Proteazele sunt enzimele care descompun proteinele și sunt de mai multe tipuri: tripsină, chemotripsină (cele mai importante dintre ele), carboxi-peptidază, ribonuclează. Pentru a nu ataca ţesutul din jurul pancreasului, ele sunt inactive până în momentul în care ajung în intestinul subţire, împreună cu un inhibitor de tripsină care servește ca o protecție suplimentară. După exocitoză, acest inhibitor este diluat și devine ineficient. Proteazele ajută la menținerea intestinului liber de paraziți.
Digestia proteinelor este inițiată de pepsină în stomac, dar cea mai mare parte a digestiei acestora se datorează activității proteazelor pancreatice. Mai multe proteaze sunt sintetizate în pancreas și secretate în lumenul intestinului subțire. Cele două proteaze majore de pancreatică, tripsina și chemotripsină, sunt sintetizate în vezicule secretoare.
Odată ce tripsinogenul și chemotripsinogenul sunt eliberați în lumenul intestinului subțire, ei trebuie aduși la formele lor active pentru a putea digera proteinele. Tripsinogenul este activat de enzima enterokinază, care este încorporată în mucoasa intestinală.
După formarea tripsinei, se activează chemotripsinogenul, precum și moleculele suplimentare de tripsinogen. Lipsa proteazelor poate declanșa:
• alergiile sau formarea de substanțe toxice din cauza digestiei incomplete a proteinelor
• creșterea riscului de infecții intestinale
Amilaza
Amilaza este enzima care descompune carbohidrații (amidonul, glicogenul și polizaharide) în zaharuri, care sunt mai ușor absorbite de organism. Această enzimă se găsește, de asemenea, în salivă, fiind secretată și de mucoasa intestinului subțire, ovare, placentă și trompele uterine. Amilaza este de 2 tipuri - alfa–amilaze și beta-amilaze – și este produsă și de mucegaiuri, bacterii, ciuperci și plante. Lipsa amilazei poate provoca diaree, din cauza efectelor amidonului nedigerat în colon.
Alte enzime pancreatice
Pe lângă proteaze, lipază și amilază, pancreasul produce o serie de alte enzime digestive: ribonucleaza, deoxiribonucleaza, gelatinaza și elastaza. Ribonucleaza este o enzimă care are ca funcție degradarea acidului ribonucleic, scindându-l în mononucleotizi.
Enzimele pancreatice sunt responsabile de toate procesele din organism, având un rol vital în procesele de digestie și de detoxificare a corpului, calitatea lor reflectându-se direct în statusul imunității și vitalității corpului uman.
Ce sunt enzimele pancreatice
În situația în care, din cauza unor probleme medicale, pancreasul nu secretă îndeajuns de multe enzime, medicul specialist recomandă administrarea de enzime pancreatice sub formă de pastile. Printre afecțiunile medicale care ar putea influența pancreasul să secrete mai puține enzime se numără cancerul pancreatic, chisturile pancreatice mari, pancreatita cronică, utilizarea pe termen lung a unui medicament denumit Sandostatin sau fibroza chistică.
Cine ar trebui să ia enzime pancreatice
Dacă ai fost diagnosticat/ă cu o problemă medicală care afectează pancreasul, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să și iei enzime pancreatice. Este indicat să discuți cu medicul dacă observi oricare dintre următoarele semne: scaune galbene, plutitoare sau grase, diaree, eliminare excesivă de gaze, crampe dureroase după masă sau scădere în greutate, în ciuda consumului obișnuit de alimente.
Majoritatea oamenilor simt doar unul sau două simptome din cele enumerate mai sus. Acestea sunt semne de malabsorbție, ceea ce înseamnă că este posibil că nu produci suficientă cantitate de enzime pancreatice pentru a îți digera alimentele cum ar fi normal și administrarea de enzime pancreatice sub formă de pastille te-ar putea să reglezi această problemă.
Ia întotdeauna enzimele conform recomandărilor medicului specialist, nu după cum consideri tu că ar fi corect. Recomandat, în general, este să iei întreaga doză înainte de masă sau cu prima gură de mâncare. Enzimele au efect timp de până la o oră. Astfel, dacă mănânci mai târziu de o oră după ce ai luat enzimele, va trebui să iei o altă doză. Este important să nu păstrezi enzimele într-un loc cald, cum ar fi buzunarul sau în lumina directă a soarelui, deoarece acest lucru poate face ca medicamentul să devină ineficient.
Surse foto: iStock