Bulimia nervoasa - simptome, diagnostic, tratament
Cuprins
- Cum recunosti daca suferi de bulimie?
- Cauzele bulimiei nervoase
- Diagnosticul de bulimie nervoasa
- Evolutia bulimiei nervoase
- Tratamentul bulimiei nervoase
- Preventia bulimiei nervoase
Ai o preocupare morbida privind greutatea si forma corpului?
Mananci excesiv, fara sa te poti opri, ca apoi sa regreti, recurgand la orice metoda de frica sa nu te îngrasi?
Afla ca acestea sunt semnele bulimiei nervoase, o tulburare de
alimentatie de origine psihologica, bazata pe insatisfactia asupra propriei
imagini, cu grave consecinte fizice.
Cum recunosti daca suferi de bulimie?
Principalele semne ale bulimiei nervoase sunt:
- episoade repetate de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari de alimente intr-o perioada scurta de timp (de exemplu in mai putin de 2 ore);
- pierderea controlului alimentar si a cantitatii de alimente consumata;
- autoinducerea varsaturilor, ocazional (o data pe luna), sau foarte frecvent ( de mai multe ori pe zi );
- practicarea efortului fizic excesiv;
- efectuarea clismelor;
- folosirea abuziva de laxative, diuretice, sau alte substante ce cresc capacitatea organismului de a arde caloriile, in scopul prevenirii luarii in greutate;
- autoevaluarea obsesiva a greutatii corporale si a aspectului fizic general.
Cauzele bulimiei nervoase
Cauzele care stau la originea bolii sunt:
- anumite tipuri de personalitate care tind la perfectionism, autostima scazuta, lipsa de exprimare a emotiilor, instabilitate emotionala;
- istoricul familial de tulburari psihice precum depresia;
- istoricul familial caracterizat prin abuz de substante medicamentoase;
- existenta unui parinte, sora sau frate care are bulimie, prin aceasta oferind un exemplu negativ;
- influentele sociale: idealul unei siluete perfecte;
- excesul ponderal;
- evenimentele stresante precum: divortul, schimbarea domiciliului, decesul unei persoane apropiate, starea de tensiune si conflictele din interiorul familiei.
Diagnosticul de bulimie nervoasa
Diagnosticul bolii se pune in urma dialogului medic-pacient si a recunoasterii semnelor caracteristice.
In schimb, de cele mai multe ori, diagnosticul poate fi greu de pus datorita secretismului fata de episoadele de infulecare si eliminare, precum si a negarii acestora. De multe ori anturajul remarca primul semnele bolii.
Frecvent, se asociaza depresia sau tulburarile de personalitate cu stari de descurajare sau tendinte de suicid.
Evolutia bulimiei nervoase
Evolutia poate fi cronica, cu perioade de vindecare ce alterneaza cu perioade de mancat excesiv.
Consecintele asupra starii de sanatate sunt determinate, in general, de deshidratarea cauzata de varsaturile frecvente, de carentele vitaminelor si mineralelor, cat si de medicamentele luate în exces.
Cele mai importante complicatii ale bulimiei sunt:
-
tensiune arteriala scazuta;
-
dereglari ale ritmului cardiac;
- infectii
pulmonare datorita aspiratiei
varsaturii;
-
insuficienta functionare a rinichilor;
- dereglari
hormonale cu ciclu menstrual neregulat, foarte rar, sau chiar absent;
- infertilitate;
- deces.
Tratamentul bulimiei nervoase
Scopurile tratamentului sunt:
- obtinerea unei greutati adecvate, corespunzatoare varstei, inaltimii si sexului;
- reechilibrarea hidrica si nutritionala.
Astfel, se va elabora un plan alimentar riguros, impreuna cu pacienta. Se negociaza cu aceasta greutatea tinta si se calculeaza caloriile necesare pe zi. Regimul alimentar trebuie sa contina toate principiile alimentare - proteine, glucide, lipide, vitamine si minerale.
Spitalizarea se impune cand:
- greutatea este periculos de scazuta;
- scaderea in greutate este foarte rapida;
- exista severe dezechilibre hidrice si ale sarurilor in
organism;
- apare riscul suicidar, tulburari de personalitate, sau
alte complicatii medicale grave.
Tratamentul farmacologic consta in administrarea de antidepresive doar atunci cand este cazul.
Tratamentul psihoterapeutic implica:
- sprijinirea cu scopul dezvoltarii
propriei individualitati;|
- dezvoltarea unei imagini de sine pozitive si
autoacceptare;
- dezvoltarea abilitatilor sociale, de interactiune cu
ceilalti.
Terapia cognitiva include corectarea gandurilor cu impact negativ asupra conduitei.
Terapia comportamentala se refera la corectarea si deprinderea unor noi abilitati de a face fata problemelor.
Terapia familiala presupune intelegerea impasurilor si solutionarea lor, cu participarea intregii familii.
Este important ca persoanele apropiate celor bolnavi sa cunoasca semnele bolii, sa ofere suportul necesar recuperarii si sa gaseasca o solutie pentru problemele familiale care ar putea declansa recidive.
Preventia bulimiei nervoase
Preventia incepe in primul rand prin educatie. Astfel, este bine ca adultii sa invete copiii si adolescentii sa-si dezvolte o atitudine pozitiva asupra lor insasi, sa-i invete sa manance sanatos si sa faca exercitii fizice regulate si nu in exces.
ATENTIE! Nu este recomandata recompensarea sau pedepsirea copiilor cu hrana, ci dimpotriva, oferirea unui exemplu pozitiv printr-o alimentatie sanatoasa si exerci?ii fizice adecvate. Aceasta reprezinta conduita potrivita ce ar trebui adoptata de catre parinti.
Tu ce alegi? Sanatatea sau imaginea?
Urmareste-ne pe Google News
