Schizofrenia - simptome, diagnostic, tratament

Chiar daca "schizofrenie" inseamna literalmente "minte scindata", ea nu trebuie confundata cu personalitatea "scindata" sau multipla. Ea este descrisa ca psihoza - tulburare mentala severa si prelungita, ce afecteaza gandirea, vorbirea si comportamentul normal.

Schizofrenia se imparte in mai multe forme clinice:

- Forma paranoid-halucinatorie, dominata de starile delirante si de halucinatii;

- Forma catatonica, bolnavul imobil dezvolta febra inalta cu tulburari vegetative grave, care pot provoca moartea.

- Forma hebefrenica - tulburari afective si de gandire formala;

- Forma reziduala - modificarea personalitatii cu reducerea initiativei, saracie afectiva, declin social;

- Schizofrenia simplex este o forma saraca in simptome pozitive cu tendinta spre forma reziduala.

Indiferent de forma clinica, schizofrenicii au in comun o senzatie de instrainare si confuzie cu privire la sursa emotiilor lor. Ei resimt o mare singuratate, anxietate si o senzatie coplesitoare de a fi separati de ceilalti.

Cauzele schizofreniei

Majoritatea specialistilor sunt de acord ca simptomele sunt provocate de dezechilibre chimice la nivelul functionarii creierului, insa nu se cunoaste niciun mecanism precis.

Genetica pare sa joace un rol, insa nu exista o unica "gena a schizofreniei". Intr-adevar in familiile bolnavilor de schizofrenie exista o probabilitate mai mare de imbolnavire decat la restul populatiei.

Infectiile virale in timpul sarcinii constituie un factor probabil, nedemonstrat inca.

Chiar daca este clar ca sprijinul familial poate fi util in prevenirea recaderilor, este de asemenea stiut ca nu conflictele familiale provoaca schizofrenia.

Simptomele schizofreniei

Semnele schizofreniei sunt:

- iluzii;
- lipsa de interes, initiativa, energie;
- stupor catatonic: starea de constienta este pastrata iar corpul este total nemiscat;
- raptus catatonic: stare de agitatie, ruperea imbracamintii , tipete, acte de violenta;
- idei delirante;
- halucinatii;
- dezorganizare a vorbirii;
- rigiditatea sau flaciditatea membrelor;
- letargia;
- tacerea;
- pierderea vointei;
- diminuare substantiala a capacitatii de a interactiona cu cei din jur.

Diagnosticul schizofreniei

Diagnosticul de schizofrenie este luat in considerare atunci cand resimti cel putin doua dintre simptomele enumerate mai sus, pe o perioada minima de 6 luni, impreuna cu excluderea unei cauze organice evidente. Studiile cu ajutorul tehnicilor moderne de medicina nucleara, SPECT (Single Photon Emission Computertomography) sau PET (Positron Emission Tomography), asupra fluxului sangvin cerebral si metabolismului creierului arata in cazul bolnavilor de schizofrenie o reducere remarcabila a fluxului sangvin, a utilizarii oxigenului si a schimburilor metabolice in regiunile frontale. Astfel, in creierul bolnavilor schizofrenici exista o cantitate crescuta de dopamina si un numar mai mare de receptori dopaminergici decat la oamenii normali.

Tratamentul in schizofrenie

Scopurile tratamentului conventional includ:

- stabilirea interactiunilor normale cu cei din jur;
- activitatile in cadrul comunitatii;
- controlarea bolii facand apel la cea mai scazuta doza eficienta de medicamente.

Medicamentele de electie sunt:

- clozapina;
- risperidona;
- clorpromazina;
- antidepresive.

Psihoterapia ofera sprijin si consolare, ajuta la intelegerea bolii si incurajeaza spre viata sociala si de familie.

Alimentatie si dieta

Acidul folic este util ca adjuvant in tratament. De asemenea vitamina C accentueaza efectul agentului antipsihotic haloperidol, iar vitamina E poate ameliora simptomele de dikinezie tardiva, in special in stadiile precoce.

Bibliografie:

DSM IV - Manual de diagnostica si statistica a tulburarilor mentale - Asociatia psihiatrilor liberi din Romania