Tulburarea schizoafectiva este o tulburare afectiva ce cuprinde modificari ciclice ale dispozitiei, cognitiei si comportamentului.
Cauzele tulburarii schizoafective
Cauzele tulburarii schizoafective sunt:
- mostenire genetica - risc crescut la cei care au rude de gradul I afectate;
- tulburarea functiei si sintezei neurotransmitatorilor: serotonina, noradrenalina, acetilcolina, GABA, dopamina;
- eliberarea scazuta de hormon de crestere, hormon foliculostimulant, hormon luteinizant si testosteron;
- anomalii structurale cerebrale la nivelul regiunilor subcorticale, talamusului si corpilor striati;
- alterari metabolice structurale: hipofrontalitate preponderent stanga si o crestere a metabolismului glucidic in anumite zone limbice;
- privarea de dragostea si sprijinul matern impiedica dezvoltarea afectiva normala;
- evenimente de viata stresante - de exemplu pierderea unui parinte inaintea varstei de 11 ani.
Simptomele tulburarii schizoafective
Tulburarea schizoafectiva se poate manifesta prin episoade maniacale, hipomaniacale, mixte sau depresive si cuprinde oscilatii afective spre polii extremi, depresie sau manie.
Simptomele tulburarii schizoafective pot fi cele tipice schizofreniei si se manifesta timp de minim o luna de zile:
- deliruri - convingeri false, bazate pe interpretarea incorecta a realitatii externe care e sustinuta ferm in ciuda dovezilor obiective in sens contrar, de catre persoanele din jur;
- halucinatii - perceptii senzoriale false ce apar in absenta oricarei stimulari externe;
- vorbire dezorganizata;
- comportament puternic dezorganizat;
- idei delirante.
De asemenea, pot exista si simptome tipice depresiei, care dureaza minim doua saptamani:
- pierderea interesului si a placerii fata de orice activitate;
- tristete accentuata;
- goliciune interioara;
- pierdere semnificativa in greutate sau crestere, fara legatura cu dieta;
- scaderea sau cresterea apetitului pentru mancare;
- insomnie sau hipersomnie;
- agitatie sau lentoare psihomotorie;
- lipsa de energie;
- sentimente de inutilitate;
- diminuarea capacitatii de a gandi;
- pierderea libidoului;
- tulburari menstruale;
- constipatie;
- uscaciunea gurii;
- dureri de cap;
- ganduri de sinucidere.
Simptomele tipice episoadelor maniacale sau mixte se manifesta prin:
- dispozitie iritabila/ euforica;
- logoree (vorbeste mult);
- implicarea excesiva in activitati riscante;
- violenta verbala;
- insomnie;
- sentimente de grandoare - de la incredere crescuta in fortele proprii pana la delirul grandomanic;
- fuga de idei;
- dezinhibitie verbala, sociala;
- hiperactivitate sociala, sexuala, profesionala;
- abuz de droguri - sedative, cocaina, alcool;
Diagnosticul de tulburare schizoafectiva
Diagnosticul de tulburare schizoafectiva se pune pe baza urmatoarelor criterii:
- dispozitie depresiva sau pierderea interesului si a placerii, pentru o perioada de cel putin 2 saptamani, cu minim 5 simptome depresive, care nu e cauzata de consumul de substante sau alte afectiuni somatice;
- dispozitie euforica, expansiva sau iritabila, pentru cel putin 7 zile, cu minimum 3 simptome descrise la tabloul maniacal, asociat cu afectare functionala marcata, spitalizare si simptome psihotice, care nu sunt cauzate de consumul de substante sau de alte boli somatice;
- episod maniacal cu aceleasi caracteristici ca la episodul maniacal, cu exceptia ca durata episodului poate fi de 4 zile si nu se asociaza cu spitalizare si simptome psihotice;
- episodul mixt indeplineste simultan criteriile pentru manie si depresie si dureaza cel putin 7 zile;
Tratamentul tulburarii schizoafective
Tratamentul tulburarii schizoafective vizeaza reducerea severitatii episoadelor, restaurarea functionarii si reducerea riscului suicidar.
Tratamentul maniei consta in administrarea de stabilizatori ai dispozitiei si neuroleptice:
- carbamazepina;
- valproat de sodiu;
- litiul.
Tratamentul depresiei se face cu stabilizatori ai dispozitiei si antidepresive:
- litiu sau lamotrigina;
- antidepresive triciclice;
- antidepresive tetraciclice;
Tratamentul de mentinere utilizeaza psihoterapia si stabilizatori ai dispozitiei.
Psihoterapia urmareste:
- reducerea afectarii functionale;
- suport emotional/ familial;
- educatia pacientului;
- adaptarea pacientului la tulburarea cronica;
- adaptarea pacientului la consecintele psihosociale.
Familia detine un rol important in sustinerea morala a pacientului cu tulburare schizoafectiva, in supravegherea tratamentului, in depistarea din timp a recaderilor (modificarea simptomatologiei sau aparitia simptomelor dupa o perioada de timp) si reducerea pe cat posibil a implicarii emotionale in exces, ce poate agrava evolutia acestei afectiuni.
Urmareste-ne pe Google News
