Ce este sindromul Wolf-Parkinson-White?
Inima este organul care functioneaza continuu. Ritmul inimii este dat si mentinut de un tesut special, numit excito-conductor, care este situat in peretii inimii si este format din nodulul sino-atrial (care determina ritmul cordului), nodulul atrioventricular, fasciculul Hiss si reteaua Purkinje.
Impulsul sau excitatia porneste de la nodulul sinoatrial, se distribuie la miocardul atrial (tesutul muscular al inimii), apoi ajunge la nodulul atrioventricular unde are loc intarzierea fiziologica a impulsului, si, de aici, prin intermediul fasciculului Hiss si a retelei Purkinje, se distribuie miocardului ventricular pe care-l depolarizeaza.
Sindromurile de preexcitatie ventriculara, din care face parte si sindromul Wolf-Parkinson-White, se numesc astfel deoarece o zona de marime variabila din miocardul ventricular este depolarizata precoce, prin intermediul unor cai accesorii, inainte ca stimulul transmis pe cale fiziologica sa ajunga la ventriculi.
Consecinta este faptul ca miocardul ventricular este activat in parte precoce, pe o cale accesorie, in parte pe cale fiziologica.
In sindromul Wolf-Parkinson-White calea accesorie este reprezentata de fasciculul Paladino-Kent care uneste miocardul atrial cu o zona din miocardul ventricular, ocolind nodulul atrioventricular.
Sindromul Wolf-Parkinson-White este transmis congenital si se asociaza uneori cu boala Ebstein , defectul septal atrial sau scleroza tuberoasa.
Semnele si simptomele sindromului Wolf-Parkinson-White
Uneori sindromul Wolf-Parkinson-White este asimptomatic de-a lungul intregii vieti si este diagnosticat in urma efectuarii unei electrocardiograme de rutina. Frecvent se asociaza cu tahicardie paroxistica supraventriculara sau fibrilatie atriala . Alteori poate prezenta urmatoarele semne si simptome:
|
- palpitatii (batai neregulate si mai accelerate ale inimii) aparute secundar fibrilatiei atriale; - ameteli; - cefalee; - sincopa (pierderea constientei); - dispnee (dificultate in respiratie); - anxietate; - tahicardie (cresterea frecventei cardiace); - durere toracica. Cea mai severa complicatie a sindromului Wolf-Parkinson-White o constituie moartea subita, cauzata cel mai probabil de excitatia precoce ventriculara. |
 |
Diagnosticul sindromului Wolf-Parkinson-White
Palpitatiile, cefaleea, tahicardia sau anxietatea sunt semne care trebuie sa determine persoana afectata sa mearga la un consult medical. Pentru stabilirea diagnosticului de sindrom Wolf-Parkinson-White si pentru a exclude alte afectiuni care se manifesta asemanator sunt necesare atat examinarea clinica cat si teste paraclinice.
Testele paraclinice care trebuie efectuate sunt:
- electrocardiograma (EKG) reprezinta examenul paraclinic de elective pentru stabilirea diagnosticului de sindrom WPW prin inregistrarea modificarilor specifice (ritm sinusal, prezenta undei delta);
- electrocardiograma Holter care monitorizeaza ritmul cordului pe durata a 24 de ore;
- ecografia cardiaca, pentru a exclude cauzele organice ale semnelor si simptomelor;
- radiografia toracica.
Tratamentul sindromului Wolf-Parkinson-White
Excitatia ventriculara precoce este unoeri asimptomatica pe tot parcursul vietii. In cazul in care este diagnosticata intamplator sau cand este simptomatica, beneficiaza de tratament farmacologic si non-farmacologic.
Tratamentul farmacologic al sindromului WPW si al fibrilatiei asociate cuprinde antiaritmice de tipul Amiodarona, Flecainida, Propafenona.
Tratamentul de electie al fibrilatiei atriale din cadrul WPW il constituie cardioversia electrica prin care fibrilatia se reduce si reintra ritmul sinusal.
Aritmiile (fibrilatie, tahicardie paroxistica supraventriculara) pot fi prevenite farmacologic, cu unul dintre antiaritmicele enumerate sau prin extirpare prin cateter cu radiofrecventa.
Important de retinut este faptul ca administrarea Digoxinului este contraindicata in sindromul WPW deoarece poate agrava aritmiile atriale.
Urmareste-ne pe Google News
