Argiria: simptome, diagnostic, tratament
Cuprins
Orice fel de boala manifesta
multiple efecte asupra celui care sufera de ea. Daca suferinta fizica este cea
luata in considerare de cele mai multe ori, exista si boli in cazul carora
marginalizarea sociala generata de aceasta suferinta are un rol mult mai
important decat afectarea organica. Argiria reprezinta o boala ce
stigmatizeaza prin aspectul fizic al acestor pacienti si mai putin printr-o
afectare a organelor!
Ce este argiria?
Denumirea de "argirie" deriva din limba greaca, de
la "argyros" care inseamna argint. Ea se refera la depunerea de argint la
nivelul organismului in urma unei expuneri prelungite sau a ingestiei
diferitelor forme chimice sub care se gaseste argintul, fie ca este vorba
de argint pur, saruri de argint sau compusi ce contin argint.
Consecinta acestei expuneri este colorarea
tegumentelor si a mucoaselor in albastru pana la albastru- gri. Argiria se
clasifica in:
-argirie
forma generalizata care apare la pacientii ce urmeaza un tratament
cronic bazat pe saruri de argint (proteina argentica din tratamentul gastritei
cornice, a ulcerului gastric; argintul coloidal din tratamentul HIV, diabet,
herpes, cancer) sau la cei expusi profesional la saruri de argint (minele de
argint, manufactura argintului, rafinarea argintului, filmele metalice, solutii
si procesare fototgrafica);
-argiria forma
localizata care apare dupa folosirea topica a produselor pe baza de compusi de argint
(exemplu: crema cu sulfadiazide si argint);
-argiroza care se refera la
depuneri de saruri de argint la nivel ocular.
Cauzele argiriei
Argiria are la baza depunerea particulelor de
argint la nivelul pielii. La fel ca si in cazul fotografiilor unde argintul
este utilizat gratie proprietatii sale de a reactiona la lumina, aceste
particule determina culoarea gri-albastruie a tegumentului o data ce pacientul
se expune la soare.
Expunerea cronica la saruri de argint determina
insa ceea se se numeste "argiria generalizata" in care afectarea nu este
doar cutanata, ci cuprinde toate organele.
Argiria este considerata o afectiune ireversibila,
iar singurele masuri ce se pot lua sunt cele de evitare a expunerii la soare si
de ameliorare a aspectului pielii. Chiar si asa, toxicitatea sarurilor de
argint este redusa, motiv pentru care cei mai multi medici considera
argiria mai mult o problema de estetica.
Cantitatea normala de argint care se gaseste in corpul
uman este de 1mg. Pentru a produce argirie, este necesara o cantitate de cel
putin 4-5g, iar efectul toxic sau letal al sarurilor de argint se manifesta
peste 50-500 mg/kgc.
Simptomele argiriei
Cel mai
important simptom cu care argiria evolueaza este colorarea
tegumentara care determina de altfel si adresarea pacientului la medic. Este
esential ca in cadrul controlului sa se stabileasca cauza argiriei in vederea
evitarii pe viitor a sursei de saruri de argint.
In cadrul
examenului fizic se constata:
-afectarea
primara a gingiilor care vor capata coloratia gri-albastra;
-colorarea
difuza a pielii cu preponderenta la nivelul zonelor expuse la
soare;
-colorarea
mucoaselor, a sclerelor si a patului unghial;
-splina, ficatul si intestinal pot capata si ele
culoarea albastra, aspect confirmat intraoperator sau postmortem.
| Evolutia de lunga durata a argiriei, asociaza o
serie de complicatii cum ar fi: -hemoragii cu diferite localizari avand la baza modificarea fluiditatii sangelui de catre argirie, respectiv o trombocitopenie asociata acestei afectiuni; -bronsita cronica ; -afectarea coordonarii, a gustului si a vederii nocturne; -afectare renala, hepatica si cardiaca; -epilepsie; -moarte prin paralizie respiratorie. |
|
Diagnosticul argiriei
Dupa examenul
clinic in care se ridica suspiciunea diagnosticului de argirie, confirmarea se
face printr-o biopsie cutanata
urmata de examen histologic. Acesta din
urma evidentiaza prezenta de granule de argint in special la nivelul tesutului
conjunctiv.
Tratamentul argiriei
Dupa cum am mentionat anterior, tratamentul
argiriei vizeaza doar aspectul fizic al acestor pacienti. Asadar, se
folosesc tratamente cu:
-hidroquinolona
5% care are proprietatea de a reduce numarul
granulelor de argint si a melanocitelor;
-creme
de protectie solara pentru a preveni colorarea excesiva a pielii la
expuenrea solara;
-seleniul
si sulful formeaza complexe cu argintul, diminuand astfel
toxicitatea sarurilor de argint.
Argiria este o afectiune care
sustrage bolnavul din societate si il izoleaza, desi afectarea strict organica
i-ar permite o viata relativ normala.
Urmareste-ne pe Google News
