Fasceita necrozanta- simptome, diagnostic, tratament
Cuprins
- Cauzele gangrenei streptococice
- Semnele si simptomele gangrenei streptococice
- Diagnosticul pentru gangrena streptococica
- Tratamentul pentru gangrena streptococica
Fiind o boala provocata de streptococi, fasceita necrozanta intra in categoria streptocociilor cutanate.
Fasceita necrozanta este o boala rar intalnita in practica medicala, dar este o boala grava, putand determina chiar si decesul pacientilor afectati.
Cauzele gangrenei streptococice
Gangrena streptococica poate fi produsa de streptococul grup A sau de asocieri de bacterii aerobe si anaerobe. Dintre streptococii de grup A, cel mai frecvent implicat in patogenia bolii este Streptococcus pyogenes. Acesta este responsabil si de aparitia altor boli, cum sunt:-otite
-sinuzite
-impetigo „bube dulci"
-febra puerperala
-angina eritematoasa
-scarlatina
-erizipelul
Streptococul responsabil produce o toxina care determina tromboza vasculara, ducand in final la necroza.
Omul este singurul rezervor pentru S.pyogenes. Sursele de infectie sunt:
- bolnavii
-purtatorii sanatosi
Transmiterea se face prin saliva, contact cu leziunile cutanate, consum de alimente contaminate, picaturi Flugge.
Semnele si simptomele gangrenei streptococice
Fasceita necrozanta determina aparitia unui placard eritemato-edematos, dureros, cu evolutie spre necroza.
Procesul intereseaza zonele profunde ale tegumentului, tesutul celular subcutanat si fascia musculara.
Localizarea cea mai frecventa a leziunilor caracteristice bolii este pe zonele expuse traumatismelor, adica:
-membre inferioare,
-extremitatea cefalica
In evolutia bolii apare initial un eritem prost delimitat, apar febra si afectarea starii generale.
Apoi, eritemul se acopera de leziuni purpurice si de bule hemoragice. Local se constata existenta edemului, eritemului (roseata), caldurii locale.
In final apar necroze, leziunile extindinzandu-se repede si cuprinzand intregul membru afectat.
Pericolul evolutiei bolii este instalarea septicemiei si evolutia spre exitus (deces). Astfel incat este necesara o interventie prompta din partea medicilor.
Diagnosticul pentru gangrena streptococica
Majoritatea pacientilor se prezinta la medic tardiv, atunci cand starea lor generala este alterata. Astfel, medicul trebuie sa initieze tratamentul in lipsa unui diagnostic cert oferit de rezultatele investigatiilor de laborator, deoarece viata pacientului este pusa in pericol.
Atunci cand medicul banuieste ca pacientul ar putea avea gangrena streptococica, va recomanda recoltarea de produse patologice in care va urmari prezenta agentilor patogeni implicati in determinarea fasceitei necrozante.
Tratamentul pentru gangrena streptococica
Pentru tratamentul infectiilor streptococice se recomanda administrarea antibioticelor din urmatoarele clase:
-peniciline (penicilina G),
-macrolide,
-cefalosporine,
-aminoglicozide,
-fluorochinolone.
S. pyogenes este deosebit de sensibil la penicilina, care reprezinta antibioticul de electie folosit in tratamentul infectiilor streptococice. Antibiograma nu este necesara, deoarece nu au fost identificate tulpini cu sensibilitate modificata la acest antibiotic.
Pacientii sensibilizati la penicilina sunt tratati cu eritromicina, claritromicina sau azitromicina, dar sub controlul antibiogramei.
Se poate aplica si un tratament local, care urmareste:
-suprimarea portajului bacterian;
-reducerea fenomenelor inflamatorii;
-aseptizarea por?ii de intrare;
-evacuarea colectiilor sau tesuturilor deteriorate (necrozate);
-prevenirea extinderii leziunilor;
-favorizarea epitelizarii.
Alte alternativele terapeutice sunt:
-masuri de igiena;
-antibioterapie locala;
-tratament chirurgical: este aproape intotdeauna necesar pentru indepartarea tesutului necrozat
-metode fizioterapice (fizioterapie).
Tratamentul chirurgical consta în: incizie, drenaj sau excizia zonelor de tesut necrozat.
Fizioterapia locala este utilizata pentru reducerea fenomenelor inflamatorii (röentgenterapie inflamatorie, infiltratii locale cu corticosteroizi).
Profilaxia individuala este in stransa legatura cu statusul general al organismului si consta in:
-igiena riguroasa corporala;
-igiena vestimentara;
-evitarea factorilor favorizanti (microtraumatisme, contact cu subiecti purtatori de piococi);
-depistarea si tratamentul focarelor infectioase
Profilaxia generala impune urmatoarele reguli:
-controlul periodic al colectivitatilor cu risc (crese, gradinite, scoli);
-izolarea temporara si tratamentul subiectilor cu focar bacterian confirmat;
-imunoterapie pentru categoriile cu risc.
Urmareste-ne pe Google News
