Pecinginea (tricofiția sau dermatofitoza) este un tip de infecție fungică a pielii. Infecția poate apărea aproape oriunde pe corp și a primit denumiri diferite în funcție de ce parte a corpului afectează.
Tipuri de pecingine
Această infecție fungică superficială nu provoacă vreo afecțiune și sub suprafața pielii. Pecinginea corpului, care afectează cel mai adesea zona trunchiului și a membrelor, se numește tinea corporis. Infecțiile la alte zone ale corpului sunt numite:
- Tinea pedis (sau piciorul atletului): pe talpa picioarelor
- Tinea cruris: în zona inghinală, pe bust, coapse interioare și fese
- Tinea barbae: în zona bărbiei
- Tinea manuum: pe palme
- Tinea capitis: pe scalp
- Tinea unguium (onicomicoza): pe unghiile de la mâini și picioare
Simptomele și etapele de infectare cu pecingine
Simptomele specifice ale pecinginei depind de localizarea infecției pe suprafața corpului pacientului. Acestea includ de obicei:
- Piele iritată, cu mâncărimi
- Piele roșie, uscată, solzoasă sau foarte crăpată
- Erupție cutanată în formă de inel/cerc
- Căderea părului în zona afectată
Simptomele au tendința să apară la 4-14 zile după ce pielea persoanei respective intră în contact cu ciupercile care cauzează pecingine. În primele faze, pecinginea se manifestă, de obicei, ca niște pete roșii sau roz pe piele, care pot fi plane, la nivelul pielii, sau ușor ridicate. În această etapă inițială, rănile pot fi și ușor umede, dar cel mai adesea sunt uscate, solzoase și provoacă mâncărimi greu de stăpânit.
În timp, dacă nu este diagnosticată și tratată corect, erupția cutanată va crește în mărime și se poate transfera și la alte zone cu care intră în contact. Apoi, centrul erupției cutanate va începe să se limpezească, să se curețe, lăsând o infecție în formă de inel, cu o margine roșie, ușor ridicată la nivelul pielii, și un centru sănătos, aparent neafectat de boală (deși centrul poate rămâne și roșu în multe cazuri).
Dacă începi să te scarpini în zona respectivă, poți cu ușurință să rupi pielea, gest aparent minor, dar extrem de periculos, care ar putea duce la o infecție bacteriană. De asemenea, dacă atingi imediat alte zone ale corpului după ce ai scărpinat zona afectată de pecingine, ai putea, de asemenea, să răspândești neintenționat infecția pe restul suprafeței corpului. Concluzia? Tratarea pecinginei la primul semn al infecției este vitală!
Simptomele pecinginei pot fi diferite în funcție de suprafața afectată a corpului:
- Pe picioare (tinea pedis sau „piciorul sportivului”): Ppelea poate deveni umflată, roșie și poți simți mâncărime între degetele de la picioare. Talpa și călcâiele pot fi, de asemenea, afectate de boală. În cazuri severe, se pot produce și vezicule ale pielii.
- În zona perigenitală sau inghinală (tinea cruris): mâncărime, pete roșii scalate pe coapsele interioare.
- Pe scalp (tinea capitis): pecinginea arată, de cele mai multe ori, ca o zonă de chelie solzoasă, roșie, în formă de cerc și care dă mâncărimi puternice. Chelia respectivă poate crește în mărime și poate da naștere unui număr mult mai mare de pete, dacă infecția se răspândește. Pecinginea pe scalp este mai frecventă în rândul copiilor decât al adulților.
- Pe bărbie (tinea barbae): pete roșii care provoacă mâncărime puternică pe obraji, pe bărbie și în zona superioară a gâtului. Petele pot face coajă, iar părul aflat în zonele respective poate cădea.
- Pe unghiile de la mâini și de la picioare (onicomicoza): unghiile se îngroașă și capătă forme și culori anormale, iar infecția se poate răspândi de la o unghie la alta.
Cum se diagnotichează pecinginea
Diagnosticarea pecinginei poate fi o operațiune un pic dificilă, pentru că adesea simptomele și semnele ei seamănă cu acelea regăsite la alte afecțiuni. De exemplu, tinea corporis ar putea fi confundată cu eczema, psoriazisul sau dermatita seboreică, în vreme ce tinea capitis ar putea fi confundată cu alopecia areata (chelirea), iar simptomele pecinginei apărute la unghiile picioarelor pot fi similare celor apărute în caz de distrofie lamelară (modificări ale texturii și compoziției unghiei).
În timp ce pecinginea apărută la nivelul părului seamănă cu alte afecțiuni ale pielii, diagnosticul de tinea capitis poate fi confirmat prin recoltarea și analizarea unei culturi fungice din zona afectată.
De ce apare pecinginea și de la ce o poți face
Pecinginea este cauzată de niște ciuperci cunoscute sub denumirea de dermatofite. De fapt, oamenii de știință susțin că sunt peste 40 de tipuri de ciuperci care pot declanșa apariția pecinginei. Ca multe alte tipuri de ciuperci, dermatofitele se dezvoltă în zone calde și umede. Poți să te contaminezi cu pecingine dacă atingi suprafețe pe care sălășluiesc colonii de ciuperci.
Potrivit unui raport publicat în 2014, se estimează că aproximativ 10-20% din populația lumii a fost cel puțin o dată în viață afectată de infecții cutanate fungice.
Este pecinginea contagioasă? Cum poate fi prevenită?
Pecinginea este extrem de contagioasă, iar asta cu mult înainte ca simptomele să fie evidente. Poți face pecingine:
- având contact direct, piele pe piele, cu zonele afectate ale corpului persoanei infectate
- jucându-te cu animalele de companie - potrivit Institutului Național de Sănătate (NIH), poți contracta pecinginea prin hrănirea sau mângâierea câinilor sau a pisicilor. Atingerea altor animale infectate, cum ar fi porcușorii de guinea, mieii și vacile, poate duce, de asemenea, la o infecție cu pecingine. Un animal infectat prezintă zone în care blana este neuniformă sau neregulată, dar semnele nu sunt întotdeauna vizibile. Asigură-te că îți duci animalul de companie la medicul veterinar, dacă bănuiești că ar putea suferi de vreo infecție, de orice natură ar fi aceasta.
- atingerea unui obiect sau a unei suprafețe contaminate cu o ciupercă, cum ar fi îmbrăcămintea, prosoapele, lenjeria de pat, periile de păr, scaunele și toaletele
- având contact prelungit cu solul contaminat, deși acest lucru este rar
Mai multe șanse să te contaminezi cu pecingine ai:
- dacă ai o igienă precară
- dacă ai pielea umedă pentru o lungă perioadă (din cauza transpirației)
- dacă ai leziuni ale unghiilor sau ale pielii (răni deschise, chiar minore)
- dacă te implici în activități în care ai contact strâns cu alte animale sau persoane. Sportivii care participă la sporturi organizate, cum ar fi luptele corp la corp/wrestling, de exemplu, pot răspândi pecingine prin contactul pe care îl au constant cu ceilalți.
Chiar și în cazul sporturilor care nu implică un contact direct, infecția cu pecingine se poate răspândi adesea prin folosirea la comun a echipamentelor și accesoriilor, cum ar fi căștile, ortezele de protecție a membrelor, prosoapele, lenjeria de pat etc.
Zonele publice pentru duș, suprafețele din jurul piscinelor și vestiarele pot adăposti astfel de ciuperci.
Dacă ai sistemul imunitar slăbit, circulația sangvină este deficitară, suferi de diferite alergii sau de dermatită, acești factori pot crește riscul de a dezvolta tinea corporis.
Persoanele care au HIV nu prezintă un risc mai crescut de a face pecingine. Cu toate acestea, cei care au virusul HIV și fac și pecingine prezintă simptome mai severe, iar vindecarea este mai anevoioasă.
Tratarea și diagnosticarea pecinginei
Medicul tău poate diagnostica pecinginea printr-un examen fizic, când te întreabă despre simptomele pe care le experimentezi. În plus, medicul tău poate răzui o mică suprafață a pielii din zona contaminată, pentru a o examina sub microscop sau pentru a o trimite într-un laborator pentru o cultură fungică.
Cea mai rapidă și eficientă metodă de diagnosticare a pecinginei constă în examenul KOH. Asta înseamnă că medicul răzuiește o bucată mică de piele infectată și o pune în hidroxid de potasiu (KOH). Acesta distruge țesuturile sănătoase, normale, și le lasă intacte pe cele infectate cu ciuperci, făcând astfel mult mai ușoară descoperirea acestora cu ajutorul expunerii la microscop.
Tratamentul pecinginei depinde de localizarea infecției. Aceasta poate fi adesea tratată la domiciliu, cu medicamente antifungice, fără prescripție. Aceste medicamente sunt disponibile sub formă de creme, geluri, loțiuni, spray-uri și prafuri. Atunci când sunt tratate cu aceste medicamente topice, infecțiile încep să dispară, de obicei, în interval de două până la patru săptămâni. Urmează instrucțiunile de aplicare a produselor prescrise. Adresează-te medicului tău dacă infecția nu dispare sau se agravează după utilizarea remediilor mai sus menționate. Exemple de astfel de medicamente includ substanțe active precum miconazol, clotrimazol, ketoconazol, oxiconazol și terbinafină.
Medicamentele antifungice care sunt comercializate pentru alte tipuri de pecingine (cum ar fi cea din zona inghinală sau „piciorul sportivului”) pot fi, de asemenea, utilizate pentru tratarea tinea corporis.
Tinea cruris poate fi tratată în mod obișnuit cu medicamente topice eliberate fără prescripție la farmacie. De asemenea, se recomandă purtarea unei lenjerii intime de bumbac, care să lase pielea să respire.
Pentru a calma senzația de mâncărime, se recomandă aplicarea de comprese calde în zona afectată, timp de 20 până la 30 de minute, de două până la șase ori pe zi. Este important să folosești de fiecare dată o cârpă curată și să o speli neapărat cu apă fierbinte și săpun înainte de a o folosi din nou.
Persoanele cu tinea pedis cronică sau recurentă ar putea fi sfătuite să înceapă să poarte pantofi largi, să aibă grijă să se usuce între degetele picioarelor după baie sau duș și să își pună niște grămăjoare de vată/lână/material între degetele de la picioare, pentru a preveni acumularea de umezeală, favorabilă apariției pecinginei.
Unele tipuri de pecingine pot necesita medicamente antifungice topice cu prescripție medicală. Pentru tratarea cicatricelor apărute la nivelul scalpului din cauza pecinginei, este nevoie de o medicație antifungică orală cu prescripție, deoarece cremele și loțiunile nu vor funcționa în această zonă, pentru că acestea nu penetrează stratul de păr. Dacă medicamentele topice nu te scapă de pecingine în câteva săptămâni, medicul tău îți poate prescrie un comprimat antifungic oral. Medicamentele pe cale orală trebuie luate timp de una până la trei luni și includ următoarele substanțe active: griseofulvin, fluconazol și itraconazol.
Dozarea acestor medicamente diferă de la o persoană la alta și depinde de ingredientele din acestea și de cât de puternică e formula care stă la baza lor. De exemplu, pentru pecinginea de la nivelul scalpului, doza de terbinafină pentru adulți este, de obicei, de 250 miligrame, o dată pe zi, timp de șase săptămâni.
Pentru alte tipuri de pecingine, doza orală pentru adulți este, de obicei, de 250 de miligrame, o dată pe zi, însă perioada de administrare variază în funcție de localizarea infecției: șase săptămâni pentru infecțiile fungice ale unghiilor; douăsprezce săptămâni pentru unghiile de la picioare, două până la patru săptămâni pentru tinea corporis și zona inghinală și două până la șase săptămâni pentru „piciorul sportivului”. La copii, doza depinde de greutatea acestora și trebuie neapărat determinată de un medic.
Au fost realizate nenumărate cercetări privind utilizarea medicamentelor pe bază de plante în tratarea pecinginei, deși aceste studii și cercetări au fost, în mare parte, limitate la animale. Un studiu publicat în februarie 2011 în Jurnalul Medical din Hong Kong a constatat că o formulă pe bază de plante regăsite cel mai adesea în medicamentele tradiționale chinezești cu proprietăți antifungice a fost eficace în tratarea pecinginei la porcușorii de guinea, deși nu este la fel de eficace precum tratamentul pe bază de terbinafină topică.
Pe deasupra, un alt studiu, publicat în mai 2013 în jurnalul Mycoses, a constatat că o formulă pe bază de uleiuri esențiale din plante, aplicată local, părea să limiteze creșterea fungilor la ovinele afectate de pecingine.
Organizația germană Informed Health Online a ținut să precizeze că tratarea pecinginei cu ulei din arbore de ceai este o recomandare destul de des întâlnită, dar nu există suficiente dovezi științifice care să susțină aceste recomandări naturiste.
Pe lângă tratamentele stabilite de medic, persoana contaminată cu pecingine va primi ca recomandare să își ajusteze stilul de viață. Asta înseamnă că va trebui să:
- poarte haine care să nu irite și să nu provoace mâncărimi pe suprafața afectată de pecingine
- să spele la temperaturi mari hainele și lenjeria de pat folosite în perioada în care a fost infectată cu pecingine
- să aibă o igienă corporală mai bună decât înainte și să se usuce bine, pentru a nu rămâne cu zone umede pe corp, favorabile dezvoltării pecinginei
- să acopere cu un plasture zona afectată, ca să evite contactul acesteia cu alte părți ale corpului, cu alte persoane și pentru a reduce cât mai mult riscul de iritații
Urmareste-ne pe Google News
