Amoebiaza intestinala - simptome, diagnostic si tratament

Amoebiaza intestinala - simptome, diagnostic si tratament

Tiganasu Olivia

Amoebiaza intestinala este o infectie cu parazitul intestinal Entamoeba histolytica. Infectia se transmite prin ingestia oualelor parazitului din apa, alimente sau maini contaminate cu fecale.  Aproximativ 90% dintre infectii sunt asimptomatice, iar restul de 10% prezinta un spectru de simptome clinice de la dizenterie pana la abcese hepatice sau ale altor organe. Acest parazit infecteaza aproximativ 10% din populatia lumii, frecventa infectiei fiind de 50% in zonele din America de Sud, Africa sau Asia.

Infectiile asimptomatice tind sa fie dependente de regiune - astfel calatorii in zone endemice sunt la risc de infectie, iar dintre acestia 10% se reintorc cu diaree. Ca si frecventa, amoebiaza este a treia cauza  de deces prin boli parazitare la nivel mondial, dupa schistosomiaza si malarie.

Cauzele amoebiazei intestinale

Cel mai frecvent, una din cauzele amoebiazei intestinale este consumul alimentelor contaminate cu ouale parazitului. Acest lucru apare in special cand persoanele care manipuleaza alimentele elimina chisturi in materiile fecale sau daca alimentele sunt cultivate in sol contaminat sau primesc ingrasamant ori apa contaminata cu fecale. Surse mai putin obisnuite includ:

- apa contaminata;
- practici sexuale orale sau anale;
- rareori, inoculare rectala directa prin intermediul dispozitivelor de irigare a colonului.

Simptomele amoebiazei intestinale

Forma cea mai frecventa a infectiei amoebiene este aceea a pasajului asimptomatic de chisturi (bolnavul elimina chisturi in materiile fecale fara ca afectiunea sa se manifeste clinic). Chiar si in zonele endemice, majoritatea pacientilor adapostesc tulpini nepatogene. Dupa ingestie, parazitul se localizeaza cel mai adesea in mucoasa intestinului subtire sau gros - producand colita simptomatica sau mai rar, intra in curentul sanguin, producand abcese hepatice, pulmonare sau cerebrale la distanta.

In mod frecvent, amoebiaza intestinala se manifesta ca o colita amoebiana simptomatica ce se dezvolta in 2-6 saptamani de la ingestia chisturilor infectante. Initial, apare o senzatie dureroasa in abdomenul inferior si o diaree usoara care se dezvolta progresiv, fiind urmata de o stare de rau, pierdere ponderala si durere difuza in abdomenul inferior sau dureri de spate. Afectarea cecului poate mima apendicita acuta.

Pacientii cu dizenterie caracteristica pot avea 10-12 scaune pe zi. Scaunele contin putine materii fecale si sunt formate in principal din sange si mucus. Spre deosebire de cei cu diaree de natura bacteriana, mai putin de 40% dintre pacientii cu dizenterie amoebiana prezinta febra.

amoebiaza intestinala

Infectiile intestinale fulminante, cu durere abdominala severa, temperatura ridicata si diaree abundenta sunt rare si apar predominant la copii.

Diagnosticul de amoebiaza intestinala

In stabilirea diagnosticului de amoebiaza intestinala, examenul scaunului, serologia si testele imagistice neinvazive pentru vizualizarea ficatului sunt cele mai importante analize. Datele sugerand colita amoebiana obtinute prin examinarea scaunului cuprind:

- prezenta hemului in scaun;
- numar redus de neutrofile;
- prezenta proteinei cristalelor Charcot-Leyden.

Tratamentul amoebiazei intestinale

Colita severa si hipovolemia necesita in faza initiala reinlocuire intravenoasa lichidiana. Abcesele hepatice de etiologie nesigura sau care nu raspund la antibiotice, alaturi de colita fulminanta vor necesita terapie chirurgicala.

Amoebiaza asimptomatica trebuie tratata cu agenti luminali (iodoquinol, paromicina, diloxanida) pentru a eradica infectia. Colita amoebiana este tratata mai intai cu derivati de nitroimidazol-metronidazol, urmat de administrare de agenti intraluminali. Amoebiaza diseminata trebuie tratata cu metronidazol, care poate traversa bariera hemato-encefalica. Agentii antibacterieni empirici sunt indicati daca perforatia este suspectata.

Sub tratament, amoebiaza invaziva are un prognostic bun. Pe de alta parte insa, colita fulminanta si abcesul hepatic amoebic sunt asociate cu rate ale mortalitatii crescute.

Masurile de preventie ale amoebiazei intestinale

Din pacate, nu exista nicio profilaxie eficienta a amoebiazei intestinale. Totusi, tinand cont ca un purtator asimptomatic poate elimina pana la 15 milioane de chisturi pe zi, prevenirea infectiei amoebiene necesita masuri sanitare corespunzatoare si vindecarea purtatorilor de chisturi. In zonele cu risc crescut, infectia poate fi redusa prin cresterea consumului fructelor si legumelor nedecojite si prin folosirea apei imbuteliate.

Articolul urmator
Eczema urechii: cauze, simptome și tratament
Eczema urechii: cauze, simptome și tratament
De ce tratament ai nevoie în funcție de tipul de ten?
Incepe quiz
De ce tratament ai nevoie în funcție de tipul de ten?

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

2.7 (14)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.