Expresia „la doi metri sub pământ” este folosită adesea ca eufemism pentru moarte, dat fiind că adâncimea standard a unei gropi din cimitir este de circa doi metri. Dacă ți-ai pus vreodată întrebarea, destul de macabră, de ce oamenii sunt îngropați la această adâncime, iată câteva posibile explicații.
Este un obicei vechi, din timpul Marii Ciume din 1665
O explicație este că în timpul ciumei de la Londra, din 1665, a fost recomandat într-o serie de documente ca persoanele moarte să fie îngropate la o adâncime de minimum 2 metri. Din nefericire, aceste documente nu dau nicio explicație care să justifice această adâncime. Este posibil ca autoritățile de la acea vreme să fi considerat că doi metri este o adâncime suficientă pentru ca animalele să nu mai ajungă la cadavre sau pentru ca boala să nu se mai poată răspândi la cei vii. Londonezii nu știau încă la acea dată că ciuma se răspândește prin intermediul puricilor de pe șobolanii ce trăiau pe străzile murdare ale orașului.
Această explicație nu este totuși plauzibilă, pentru că documentele despre marea epidemie de ciumă au fost date uitării în timpul incendiului devastator din Londra, din anul 1666. În plus, în timpul ciumei în care au murit peste 100.000 de oameni, guvernul a dispus mai degrabă săparea unor gropi comune, de 6-7 metri adâncime, pentru a îngropa mai mulți oameni deodată. Deci este greu de crezut că obiceiul gropilor de 2 metri datează din acea vreme.
Împiedică prăbușirea gropii și este adâncimea convenabilă pentru gropari
Unele voci pretind că în cazul anumitor soluri, o adâncime minimă de 2 metri este necesară pentru a preveni prăbușirea marginilor gropii spre interior, lucru valabil mai ales în cazul solurilor nisipoase.
Alte persoane spun că este vorba de adâncimea maximă la care cel care sapă groapa poate arunca pământul afară fără probleme și poate ieși apoi din groapă, fără să aibă neapărat nevoie de o scară. Deci, adancimea de 2 metri ar fi recomandată pentru confortul și eficiența groparilor.
Este adâncimea necesară pentru a preveni profanările de morminte
În secolul al XIX-lea, profanările de morminte pentru jafuri sau furtul cadavrelor erau foarte frecvente în Anglia. Școlile medicale aveau nevoie de corpuri pentru studii și plăteau bani unor persoane care se ocupau cu procurarea lor direct din cimitir. În timp, s-au luat măsuri pentru a împiedica astfel de lucruri, punându-se pietre grele pe morminte sau construindu-se cripte de piatră. Se crede că și adâncimea de minimum 2 metri a gropilor a fost tot o măsură preventivă de acest tip.
În plus, mulți oameni considerau că această adâncime previne împrăștierea mirosului de cadavru, care ar fi atras animalele.
Este o recomandare din folclorul anumitor țări
Printre superstițiile care înconjurau moartea circula și vechea „regulă a mormântului”, de origine necunoscută. Aceasta spunea că o groapă trebuie să fie la fel de adâncă pe cât de înaltă este persoana decedată. Pentru o înălțime medie a oamenilor de circa 1,67 metri, s-a ales ca groapa să aibă puțin peste această adâncime, ajungându-se la cifra rotundă de 2 metri.
Deci, există un standard de adâncime a gropii?
În realitate, se pare că nu există o recomandare standard internațională pentru groapă, fiecare stat sau municipalitate stabilindu-și propriile standarde. De exemplu, în New York, indicația este ca atunci când se așază sicriul în groapă, capacul acestuia să fie la 1 metru mai jos decât marginea gropii.
În general, majoritatea mormintelor săpate azi au mai puțin de 2 metri adâncime. În medie, mormintele au cam 1,2-1,4 metri în adâncime, cel puțin în unele state din America.
Urmareste-ne pe Google News
