Un nou tip de neuroni descoperiți de cercetători, neuronii oglindă, ar putea explica modul în care învățăm prin imitare și cum reușim să empatizăm cu ceilalți oameni.
De exemplu, ți s-a întâmplat vreodată să te uiți la o cursă de alergare și să simți o emoție ca și cum ai trece linia de sosire în același timp cu sportivii respectivi? Sau ai experimentat vreodată sentimente de empatie pentru o persoană pe care ai văzut-o în momentul în care s-a lovit? Ai avut o senzație ca și cum tu ai fi fost lovit?
Multă vreme, specialiștii nu au înțeles de ce corpul nostru reacționează la un nivel atât de profund ca urmare a acțiunilor altora. Cum reușim să înțelegem, imediat și instinctiv, gândurile, sentimentele și intențiile altor persoane? O descoperire recentă, un nou tip de neuroni, neuronii oglindă, ar putea oferi un răspuns științific la aceste întrebări.
Ce sunt neuronii oglindă și ce rol au
Neuronii oglindă sunt un tip de celule cerebrale care răspund în aceeași măsură atunci când o persoană efectuează ea însăși o acțiune și atunci când asistă la efectuarea unei acțiuni de către altă persoană.
Acești neuroni au fost descoperiți la începutul anilor 1990 de o echipă de cercetători italieni de la Universitatea din Parma. Ei au observat câțiva neuroni individuali în creierul maimuțelor care reacționau atât în momentul când apucau un obiect, cât și atunci când maimuțele urmăreau o altă primată apucând același obiect.
În studiul amplu realizat despre neuronii oglindă, unul dintre neurologii italieni, Giacomo Rizzolatti, a declarat că acești neuroni ar putea fi explicația pentru „cum și de ce” citim mințile celorlalți și simțim empatie pentru ei. Dacă vizionarea unei acțiuni și efectuarea acelei acțiuni pot activa aceleași părți ale creierului la maimuțe, atunci este de înțeles de ce astfel de comportamente sunt valabile și în cazul oamenilor.
Cercetătorii nu au reușit încă să demonstreze că oamenii au aceeași neuroni oglindă individuali precum maimuțele, dar au arătat că oamenii au un sistem oglindă general. În prezent, cercetătorii au început să-și extindă căutările și în afara cortexului motor, în încercarea lor de a-și da seama unde altundeva ar putea să „locuiască” acești neuroni în creier.
Cum au fost descoperiți neuronii oglindă
În anii '80, Rizzolatti și colegii săi au descoperit că unii neuroni din cortexul premotor al macacilor au reacționat atunci când aceștia încercau să prindă sau să mănânce o alună.
Cercetătorii au vrut să afle mai multe despre modul în care acești neuroni au răspuns la diferite obiecte și acțiuni, astfel că au folosit electrozi pentru a înregistra activitatea de la neuronii individuali F5, în timp ce le-au oferit maimuțelor diferite obiecte.
Au observat rapid ceva surprinzător: când cercetătorii au ridicat o alună pentru a o înmâna maimuței, unii dintre neuronii motori ai maimuței începeau să reacționeze. Surprinzător a fost faptul că neuronii care reacționau erau aceiași care reacționau în cazul în care maimuța apuca singură aluna respectivă. De asemenea, cercetătorii au observat că neuronii oglindă reacționau la fel și în cazurile în care maimuța își punea singură arahida în gură sau cercetătorul își punea arahida la el în gură.
În studiul lor, cercetătorii explică funcționarea neuronilor oglindă astfel: „Zona F5 a cortexului premotor la maimuțe are două seturi de neuroni vizuomotori și anume neuronii canonici și neuronii oglindă. Neuronii canonici răspund la prezentarea unui obiect, în timp ce neuronii oglindă răspund la performanța unei acțiuni și la observarea unei acțiuni direcționate asupra unui obiect. Neuronii oglindă sunt declanșați de orice acțiune care implică interacțiunea dintre un efector biologic (gură, mână etc.) și un obiect. Aceștia sunt stimulați de observarea exactă a aceleiași acțiuni care implică efectorul și obiectul (neuronii strict congruenți) și, de asemenea, prin acțiuni similare, dar care nu au o interacțiune directă efector-obiect (neuroni în general congruenți)”.
Există neuronii oglindă și la oameni?
Odată ce cercetătorii au identificat neuronii oglindă la maimuțe, următorul pas a fost să urmărească activitatea cerebrală a oamenilor pentru a găsi acești neuroni oglindă. Totuși, ei nu au putut înregistra activitatea neuronilor individuali la oameni așa cum au făcut-o la maimuțe, deoarece acest lucru necesita atașarea electrozilor direct la creier.
În schimb, primul studiu despre neuronii oglindă la oameni a examinat zvâcnirea mușchilor mâinii. Cercetătorii italieni au înregistrat un semnal venit de la mușchii mâinilor. Ei au observat că mușchiul mâinii este pe cale să se miște atunci când o persoană vede pe cineva apucând obiecte. Aceste semnale se potriveau cu cele înregistrate atunci când acea persoană își însușește obiectele respective.
De atunci, majoritatea studiilor asupra sistemului neuron-oglindă din creierul uman au folosit o tehnică de imagistică funcțională cu rezonanță magnetică (fRMN).
Diverse teste au folosit RMN-ul pentru a observa activitatea creierului unor oameni în timp ce urmăreau alte persoane mișcându-și degetele sau în timp ce făceau ei înșiși aceleași mișcări ale degetelor. Cercetătorii au găsit activitate în aceleași zone ale cortexului frontal și ale lobului parietal în ambele situații.
Totuși, psihologii spun că între studiile imagistice la om și studiile electrofiziologice la maimuțe există o diferență. Mai exact, atunci când se înregistrează semnalele de la neuronii maimuțelor se poate ști cu adevărat că un singur neuron este implicat atât în realizarea sarcinii, cât și în observarea altcuiva care realizează sarcina. În schimb, la oameni, RMN-ul nu poate capta activitatea milioanelor de neuroni, deci nu se știe sigur dacă sunt implicați aceiași neuroni ca la maimuțe.
Așadar, deși cercetătorii au găsit dovezi ale unui sistem oglindă la oameni, este un drum lung spre a dovedi existența unor neuroni-oglindă individuali umani.
Dincolo de cortexul motor
Unele întrebări pe care le ridică neuronii oglindă nu pot primi un răspuns doar urmărind neuronii din cortexul motor. Cercetătorii doresc să înțeleagă cum percepem emoțiile și senzațiile celorlalți, nu numai acțiunile lor, așadar ei investighează mai în detaliu aceste probleme.
De exemplu, au fost efectuate cercetări pentru a înțelege emoția dezgustului. Cu ajutorul testelor de imagistică, oamenii de știință au descoperit că anumite segmente din zona olfactivă se activează atunci când oamenii simt dezgust inhalând anumite mirosuri urâte, dar și atunci când urmăresc pe cineva care arată dezgustat.
Aceleași rezultate au fost obținute atunci când s-au efectuat cercetări asupra modului în care oamenii reacționează când văd că alte persoane sunt atinse. Astfel, cercetătorii au descoperit că aceeași zonă a cortexului somatosenzorial se activează atunci când o persoană este ușor atinsă pe picior, dar și atunci când vede imagini cu altcineva fiind atins în același loc.
În prezent se efectuează mai multe cercetări pentru a se urmări dacă neuronii oglindă răspund nu doar la acțiunile sau emoțiile altor oameni, ci și la intenția din spatele acțiunilor respective. Totuși, chiar dacă mai sunt multe lucruri de descoperit, este clar faptul că neuronii oglindă reprezintă o cheie pentru a înțelege modul în care ființele umane supraviețuiesc și prosperă într-o lume socială complexă.
Urmareste-ne pe Google News
