Surditatea - simptome, diagnostic si tratament

Pierderea auzului sau surditatea, reprezinta incapacitatea perceperii sunetelor si poate fi prezenta inca de la nastere (surditate congenitala) sau poate deveni evidenta pe parcursul vietii (surditate dobandita). Diferenta dintre cele doua tipuri de surditate o face doar momentul in care aceasta apare, nespecificand daca cauza surditatii este genetica.

In functie de cauza, pierderea auzului poate fi temporara sau permanenta, putand varia ca intensitate de la forma cea mai usoara pana la cea mai severa. Pierderea progresiva a auzului se afla pe locul 3 in topul afectiunilor cronice prezente la varstnici, ea afectand pana la 40% dintre persoanele cu varsta peste 65 de ani si pana la 80% dintre persoanele cu varsta peste 85 de ani.

Semnele si simptomele surditatii

Simptomele surditatii sunt:

- estomparea (reducerea) auzului;
- dificultatea de a auzi ce se vorbeste in jur, mai ales daca pe fundal mai sunt prezente si alte zgomote;
- ascultarea radioului sau televizorului la un sonor mai ridicat decat in trecut;
- evitarea purtarii unei conversatii, persoana cu dificultati in auz evita tot mai mult socializarea.

Alte simptome mai sunt: tinitusul (diverse zgomote in urechi), dureri de urechi, puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi, acestea putand fi semnele unor infectii, vertijul (ameteala) care poate aparea odata cu pierderea auzului in boala Meniere.

Cauzele surditatii

Sunetele sunt percepute atunci cand undele sonore trec prin trei stucturi principale ale urechii: canalul auditiv extern, urechea medie (separata de canalul auditiv extern prin timpan) si urechea interna (contine cohleea, principalul organ senzorial al auzului). In surditate cel putin una dintre aceste trei structuri este afectata.

In functie de structurile care sunt afectate, pierderea auzului poate fi de mai multe feluri: surditate cauzata de afectarea transmiterii sunetelor (surditate de transmisie), atunci cand sunetele nu ajung la nivelul urechii interne, aceasta situatie aparand in cazul dopurilor de ceara sau a unei excrescente care blocheaza transmiterea sunetelor; surditatea neurosenzoriala, atunci cand sunetele pot ajunge la nivelul urechii interne, dar afectarea acesteia sau a nervilor auditivi impiedica auzul corespunzator. In unele cazuri pierderea auzului poate avea cauze atat de transmisie cat si neurosenzitive, iar persoana in cauza sufera de surditate mixta.

Mai poate aparea o surditate datorata unui traumatism cranian sau a unui accident vascular cerebral, acest tip de surditate fiind insa foarte rar intalnit.

Diagnosticul surditatii

Surditatea se diagnosticheaza in urma unui consult medical complet, dupa ce medicul a fost orientat deja spre aceasta afectiune. Se face un examen amanuntit la nivelul urechilor, unde medicul va folosi un instrument cu o sursa de lumina pentru a depista afectiunile canalului auditiv extern, timpanului si urechii medii, inclusiv pentru a depista daca sunt prezente dopuri de ceara, obiecte blocate la nivelul canalului auditiv extern, infectii sau secretii la acest nivel.

Exista diferite teste pentru evaluarea auzului pe care medicul le poate folosi, cum ar fi: testul ''soptitului'', testul diapazonului, testul de reactie a vorbirii si de recunoastere a cuvintelor, testul acustic, testul emisiei autoacustice, etc. CT-ul (tomografia computerizata) sau RMN-ul sunt teste care se fac atunci cand se presupune existenta unei tumori sau unui traumatism la acest nivel.

Tratamentul surditatii

Surditatea este tratata in functie de motivul aparitiei si de caracterul sau. Pentru pierderea definitiva a auzului, se recomanda de obicei folosirea protezelor auditive. In cazul pierderii reversibile a auzului, sunt importante cauzele surditatii, acestea putand fi: medicamente ototoxice (dupa incetarea administrarii acestora simptomele se imbunatatesc), infectiile urechii (se pot vindeca fara tratament, uneori insa este necesara antibioticoterapia), traumatismele urechii sau extremitatii cefalice (uneori necesita interventia chiugicala), afectiunile autoimune (se trateaza cu corticosteroizi gen Prednison), dopurile de ceara (sunt indepartate).

In cazul pierderii severe a auzului, se recomanda implantul cohlear, care consta intr-un dispozitiv electronic de dimensiuni mici, care permite auzirea zgomotelor. Inrautatirea sau pierderea auzului poate fi prevenita prin evitarea pe cat posibil a zgomotelor puternice si prin utilizarea castilor protectoare pentru urechi, cand persoana se afla intr-un mediu zgomotos.

 

Bibliografie

1.,,Traumatismele urechii'', autor:Traian Ataman, editura:Tehnica,2007.
2.,,Patologia inflamatorie cromica a urechii medii.Sechele postotitice'', autor:Ciurchi Vasile, editura:Medicala.