Osteomalacia- simptome, diagnostic si tratament

Osteomalacia este o afectiune caracterizata prin demineralizarea osului. Practic, apare o inmuiere a oaselor datorita unei mineralizari defectuoase; la copii aceasta afectiune este cunoscuta drept rahitism.

Osteomalacia este intalnita cel mai adesea la persoanele cu dezechilibre ale dietei, cu piele de culoare inchisa. Multe dintre efectele acestei boli se suprapun peste cele ale osteoporozei, dar cele doua entitati sunt semnificativ diferite. Osteomalacia este in special un defect al mineralizarii proteinei, cauzata mai ales de lipsa vitaminei D.

Prin demineralizare, oasele devin mai putin rigide, semnele fizice incluzand deformari caracteristice, crampe si dureri ale regiunii lombare si ale coapselor, precum si oboseala cronica.

Cauzele osteomalaciei

Osteomalacia este echivalentul la adult al rahitismului de la copil. Aceasta boala este provocata de o mineralizare osoasa de proasta calitate, legata la randul ei de o carenta in vitamina D. Aceasta poate fi consecinta unui aport alimentar insuficient sau, mai des, a unei absorbtii intestinale insuficiente a acestei vitamine (boala de pancreas , intoleranta la gluten).

Cele mai frecvente cauze ale osteomalaciei sunt:
-expunere insuficienta la soare
-cantitati alimentare fara continut de vitamina D
-malnutritie in sarcina
-acidoza renala tubulara
-sindroame de malabsorbtie
-osteomalacia indusa de tumori
-boala celiaca

Pacientii cu deficit moderat sau usor de vitamina D prezinta de obicei osteoporoza. Osteomalacia este cauzata de un deficit sever a vitaminei D.

Alte cauze ale osteomalaciei sunt reprezentate de:
-osteodistrofia renala
-abuz de substante antiacide
-tumorile mezenchimatoase
-deficitul in fosfataze alcaline
-alimentatie exclusiv vegetariana

Simptomele osteomalaciei

Aceasta boala se traduce prin dureri constante, cu amplasare in solduri si in umeri, deformari osoase, care afecteaza in principal coloana vertebrala, membrele inferioare si bazinul. Pacientul acuza deseori dificultati la mers.

Cele mai frecvente simptome ale osteomalaciei sunt caracterizate prin: -crampe si dureri ale regiunii lombare si coapselor, care se extind la brate si coaste -slabiciunea muschiilor proximali -oboseala cronica -crampe musculare  determinate de presiune sau socuri mecanice

 

Durerea in osteomalacie nu iradiaza, este simetrica si insotita de sensibilitatea oaselor implicate. Pacientul prezinta dificultate la urcatul scarilor si ridicarea in picioare. Prin demineralizare, oasele devin mai putin rigide, semnele fizice incluzand deformari precum pelvisul triradiar si lordoza. Frecvent apare "un mers leganat" caracteristic.

Osteodistrofia renala este o complicatie a osteomalaciei manifestata prin slabiciune, dureri osoase si deformari scheletice. Simptomele variaza cu varsta- adultii pot prezenta elemente ale osteomalaciei, in timp ce copii prezinta o intarziere a cresterii.

Sindromul "laptarului" este o conditie in care pacientul prezinta multiple fracturi bilaterale si simetrice. Localizarile cele mai frecvente includ extremitatea proximala a femurului, marginea omoplatului, oasele bazinului si coastele.

Diagnosticul osteomalaciei

Pentru stabilirea diagnosticului de osteomalacie se efectueaza o serie de analize de laborator care au drept scop:
-evidentierea deficitului de vitamina D
-evaluarea functiei hepatice si a celei renale
-evaluarea calciului si fosfatului seric
-cresterea hormonului paratiroidian

Radiografia si tomografia computerizata sunt folosite pentru a evidentia fracturile patologice si pentru a exclude alte afectiuni caracterizate de osteopenie.

Tratamentul osteomalaciei

Tratamentul osteomalaciei depinde in primul rand de cauza de baza a bolii si include controlul durerii si diverse interventii ortopedice, atunci cand sunt indicate.

Controlul medical al osteodistrofiei renale presupune mentinerea calciului seric si a fosforului la un nivel normal, terapie medicamentoasa cu vitamina D si fosfati.

Tratamentul osteomalaciei in cazul femeilor gravide sau care alapteaza este importanta pentru sanatatea mamei si a copilului. Pe durata vietii uterine, copilul depinde de vitamina D a mamei. Terapia in aceste cazuri este reprezentata tot de administrarea vitaminei D, totusi dozele folosite sunt mai mici, pentru a asigura lipsa toxicitatii. De retinut, femeile insarcinate nu trebuie sa primeasca suplimente de vitamina D in exces.

Cele mai multe cazuri de osteomalacie se recupereaza in urma terapiei cu vitamina D. Totusi, este nevoie de timp pentru ca oasele sa se refaca. In boala netratata sau prelungita riscul de osteoporoza si fracturi creste semnificativ.