Sifilisul congenital- simptome, diagnostic, tratament

Transmiterea Treponemei pallidum, agentul etiologic al sifilisului, de la mama la fat, intrauterin, poate determina aparitia la fat a sifilisului congenital (lues). Sifilisul matern, diagnosticat si tratat in afara sarcinii, nu reprezinta nici un pericol pentru sarcinile ulterioare.
Diagnosticul de sifilis congenital este stabilit cu certitudine prin identificarea Treponemei pallidum la microscopul cu camp intunecat, din leziuni, placenta, cordon ombilical sau la autopsie.

Sunt considerate cazuri prezumtive de sifilis congenital urmatoarele cazuri:
-orice copil a carui mama nu a primit tratament pentru sifilis sau care nu a fost tratata corect
-orice nou-nascut ce prezinta un test de reactie pozitiv
-cazurile in care se evidentiaza sifilisul congenital la examenul obiectiv
-cazurile de evidentiere a sifilisului pe baza radiografiei de oase lungi
-cazurile in care testele serologice sunt pozitive.

Treponema pallidum nu traverseaza placenta in cursul primelor luni de sarcina, insa cu cat contaminarea materna survine mai tarziu in evolutia sarcinii, cu atat este mai mare riscul ca nou-nascutul sa fie infectat cu forme evolutive ale treponemei. Severitatea bolii poate varia de la medie la fulminanta. Nou-nascutii prematuri sunt mult mai afectati decat nou-nascutii la termen.

Simptomele sifilisului congenital

Cei mai multi nou-nascuti cu sifilis congenital sunt asimptomatici la nastere. Copii care dezvolta manifestari clinice in primii 2 ani de viata sunt considerati a suferi de sifilis congenital precoce, pe cand cei cu manifestari aproape de pubertate sufera de sifilis congenital tardiv.

Simptomele care apar sunt:
-febra
-limfadenopatie generalizata se poate intalni la 20-50% dintre nou nascuti. Nodulii mariti sunt fermi si izolati
-leziuni cutaneo-mucoase: sunt de diferite tipuri. Eruptia vezico-buloasa este caracteristica si este mai pronuntata pe palme si plante, lichidul din vezicule abunda cu spirochete active si este foarte infectios. Pot sa apara si leziuni ale mucoasei, de la nivelul narilor, palatului, limbii, buzelor, anusului. Aceste leziuni devin fisurate si hemoragice, avand ca rezultat ragadele.
-iritabilitate
-insuficienta cresterii si dezvoltarii
-50-90% din nou-nascuti cu sifilis congenital precoce prezinta hepatosplenomegalie
-hepatita sifilitica: este frecventa si este inrautatita de administrarea de penicilina
-pancreatita
-diaree
-malabsorbtie
-miocardita
-rinita: precede , de obicei, aparitia eruptiei cutanate cu 1-2 saptamani. Secretia care apare este initial apoasa, extrem de contagioasa, devenind mai tarziu purulenta si chiar hemoragica. In lipsa tratamentului cartilajul nazal ulcereaza, proces urmat de regula de condrita, necroza si perforatie septala. Afectarea gitului duce la disfonie, chiar afonie.
-anomalii radiologice: osteocondrita, periostita, osteita,
-anomalii hematologice: anemie, leucocitoza, leucopenie, trombocitopenie
-afectare neurologica: meningita sifilitica se insoteste de torticolis, varsaturi, fontanele anterioara hipertensiva
-afectare oculare: corioretinita, glaucom, uveita
-afectare pulmonara: pneumonia alba, pneumonie interstitiala
-afectare renala: glomerulonefrita, sindrom nefrotic


Manifestarile sifilisului congenital tardiv sunt date de cicatricile care raman dupa terapia sifilisului congenital precoce sau de la inflamatia persistenta la persoanele netratate. Astfel sunt intalnite:
-anomalii ale dentitiei
-keratite intersitiale
-surditate
-manifestari scheletice

Diagnosticul sifilisului congenital

Pentru diagnosticul sifilisului congenital este util screeningul prenatal:
-ecografia prenatala fetala, care poate evidentia urmatoarele aspecte: hiperdensitate placentara, hidrops, hepatomegalie, ascita
-evidentierea spirochetelor in lichidul amniotic la microscopul cu camp intunecat
-inoculare la iepuri
Dupa nastere, diagnosticul se pune dupa demonstrarea prezentei treponemei sau a ADN-ului sau in tesuturi sau lichidele organismului.
Printre testele diagnostice se numara:
-teste specifice serologice: FTA-Abs, MHA-TP
-teste nespecifice: VDRL, RPR
-radiografia osoasa
-examen LCR
-hemoleucograma
-teste hepatice

Tratamentul sifilisului congenital

Importante in tratamentul sifilisului congenital sunt tratamentul preventiv si tratamentul etiologic.
Tratamentul preventiv presupune:
-evitarea expunerii mamelor la infectie
-monitorizare serologica in timpul sarcinii
-tratarea mamelor infectate cat mai precoce

Tratamentul etiologic presupune administrarea de Penicilina G cristalina, intravenos, in doza de 50 000 UI/kgc in prima zi, si apoi a cate 100 000 UI/kgc in 2 prize, pe o durata de 10-14 zile.
Durata tratamentului va fi de 21 de zile in cazul nou nascutilor cu encefalopatie sifilitica.