Tulburarea de personalitate borderline - simptome, diagnostic si tratament

Doctorii aveau nume poetice pentru boli. Un copil cu o durere la nivelul gatului avea „rosu in gat". Acum folosim doar numele organului afectat (pneumonie, hepatita ) sau numele bacteriei care cauzeaza boala (bruceloza, stafilococie). Psihologia ramane totusi o profesie care imbina stiinta cu arta lingvistica. Chiar si cand scriu texte academice, psihologii mai folosesc metafore. Probabil cea mai creativ denumita afectiune este misterioasa tulburare de personalitate borderline - TPB („de granita").

Psihologul Marsha Linehan, una dintre expertii de talie mondiala in TPB, o descrie astfel: „Persoanele cu borderline sunt echivalentul psihologic al pacientilor cu arsuri de gradul trei. Ei pur si simplu nu au o piele «emotionala». Chiar si cea mai mica atingere sau miscare poate crea o imensa suferinta".

Denumirea sindromului porneste de la sensul de „granita, limita" a cuvantului englezesc „border", deoarece  simptomatologia acestei tulburari de personalitate se situeaza undeva la granita dintre nevroza si tulburarile de personalitate. Elementul esential al TPB il constitue un istoric de instabilitate a relatiilor interpersonale, o stima de sine scazuta si o impulsivitate marcata, care incepe precoce in perioada adulta.

Cauza TPB

La fel ca la majoritatea afectiunilor mintale, cauzele TPB sunt complexe si nu sunt pe deplin elucidate. Pe langa predispozitia genetica, factori de mediu si neurobiologici (anumiti neurotransmitatori, cum ar fi seotonina, nu functioneaza corect), anomalii cerebrale (modificari in anumite arii cerebrale care regleaza activitatea emotionala, impulsivitatea si agresivitatea), se numara un istoric de experiente traumatice in copilarie (maltratarea fizica, abuzul sexual, neglijenta, conflicte, pierderea sau separarea parintilor) si dezvoltarea intr-un mediu prohibitiv, invalidant. Ultimele descoperiri ar arata ca TPB rezulta din combinarea tuturor acestor factori.

Simptomele tulburarii de personalitate borderline

Problema centrala care apare in tabloul clinic al sindromului borderline este dificultatea de gestionare a propriilor trairi. Ei experimenteaza frici intense de abandon si o manie inadecvata, chiar cand sunt confruntati cu o separare reala pe un timp limitat ori cand exista modificari inevitabile in plan (de ex. panica sau furie cand cineva important pentru ei intarzie cateva minute sau trebuie sa anuleze o intalnire). Episoadele de iritabilitate, anxietate, manie, panica si disperare, alterneaza, mai rar ce-i drept, cu perioade de bunastare sau de satisfactie. Pot fi extrem de sarcastici si pot manifesta o stare de animozitate durabila ori accese verbale. Mania este provocata adesea cand un tutore sau iubit este vazut ca neglijent, retinut, indiferent ori degajat. Astfel de manifestari coleroase sunt urmate adesea de perioade de rusine si culpa.

Esential in tabloul clinic al indivizilor cu aceasta tulburare este pendularea intre extremele de idealizare si devalorizare. Ei pot ajunge sa idealizeze intr-o perioada scurta o persoana pe care s-o considere un model sau cel mai bun prieten, pentru ca ulterior sa aiba un acces de manie legat de inchipuita sau reala dezamagire provocata de persoana in cauza. Furia se stinge relativ repede, pacientul caindu-se de episodul coleros, iar ciclul poate reincepe.

O alta trasatura de baza a tulburarii de personalitate de tip borderline este impulsivitatea: persoana se angajeaza in comportamente potenþial auto-daunatoare - abuz de substanþe, promiscuitate, cheltuieli excesive, mancat compulsiv, jocuri de noroc, condusul maºinii cu viteza mare. Usor de plictisit, ei sunt in mod constant in cautarea a ceva de facut. Persoanele cu TPB manifesta un comportament suicidar recurent, gesturi, amenintari ori comportament automutilant - autoflagelare, arsuri, taieturi. Aceste acte autodestructive sunt precipitate de regula de amenintarile de separare sau de rejectie ori de eventualitatea ca ei sa-si asume o responsabilitate crescuta.

O a patra caracteristica importanta in tulburarea de personalitate borderline este afectarea identitaþii, aceste persoane avand un concept de sine instabil sau slab definit. Exista schimbari bruste si dramatice in opiniile si planurile lor in legatura cu cariera, identitatea sexuala, valorile si tipurile de amici. In unele cazuri ei iºi bazeaza identitatea pe ideea ca sunt rai sau lipsiþi de valoare. Adesea lipsa unei imagini integrate despre sine duce la sentimente intense de gol interior, descrise ca senzaþie fizica in abdomen sau in piept, senzaþia unei gauri in ei insiºi.

Criteriile de diagnostic pentru TPB

Conform DSM - IV - TR (The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), manualul de capatai al psihologilor, exista 9 criterii diagnostice pentru tulburarea de personalitate bordeline. Pentru diagnostic este necesar sa fie intrunite cel puþin 5 din acestea:

1. Eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar
2. Un pattern de relatii interpersonale intense si instabile caracterizat prin alterare intre extreme de idealizare si devalorizare
3. Perturbare de identitate: imagine de sine sau constiinta de sine marcat si persistent instabila
4. Impulsivitate in cel putin doua domenii care sunt potential autoprejudiciante (de ex. cheltuieli, sex, abuz de substante, condus imprudent, mancat compulsiv)
5. Comportament, gesturi sau amenintari recurente de suicid ori comportament automutilant
6. Instabilitate afectiva datorata unei reactivitati marcate a dispozitiei (iritabilitate sau anxietate durand de regula cateva ore si nu mai mult de cateva zile)
7. Sentimentul cronic de vid
8. Manie intensa, inadecvata ori dificultate in a controla mania (de ex. manifestari frecvente de furie, stare coleroasa permanenta, batai repetate)
9. Ideatie paranoida sau simptome disociative severe, tranzitorii, in legatura cu stresul.

Elemente si tulburari asociate

Persoanele cu borderline sunt pacientii de care se tem psihologii. Pana la 75% dintre ei se automutileaza si aproape 10% isi iau singuri viata - o rata a sinuciderilor mare (prin comparatie, tulburarile depresive au o rata a sinuciderilor doar de 6%). Riscul suicidar creste la persoanele care au concomitent si tulburari afective sau sunt dependente de substante.

Indivizii cu TPB pot avea un pattern de subminare a lor insisi in momentul in care un tel este pe punctul de a fi realizat (de ex. se lasa de scoala inainte de absolvire, distruge o relatie buna chiar cand este clar ca relatia poate dura).

Alte afectiuni mintale apar adesea concomitent cu TPB si necesita de asemenea tratament. Aceste afectiuni pot ingreuna recunoasterea TPB si interfera cu tratamentul ei. Cel mai frecvent, cei care intrunesc si conditiile pentru borderline sunt indivizii cu: depresie majora (15%), tulburare bipolara (15%), tulburari de comportament alimentar - in special bulimia nervoasa (20%), tulburarea hiperactiva cu deficit de atenþie, dependenþa de substante (10%) si tulburari anxioase - mai ales sindromul de stres postraumatic.

Tratament pentru tulburarea de personalitate borderline

Nu exista un drum sigur de recuperare din TPB. Afectiunea pare mai grava la tinerii adulti si se amelioreaza cu varsta. Multe persoane cu aceasta afectiune isi gasesc echilibrul si stabilitatea la varsta de 30-40 ani, cand pot sustine relatii iubitoare si sa aiba cariere de succes.

Tratamentul initial depinde de gravitatea sindromului. Imediat dupa diagnosticare, cel mai probabil se va incepe psihoterapia. Primul scop este sa se controleze comportamentele distructive, in special gandurile suicidare si auto-mutilante. Cand scade riscul de autoagresiune si pacientul poate functiona mai adaptativ, scopul terapiei va fi de a face pacientul sa-si controleze emotiile, in special pe cele de manie si nefericire.

Tipurile de psihoterapie cel mai adesea utilizate in tratarea TPB sunt:

- Terapia cognitiv-comportamentala, a carui obiectiv este sa modifice anumite comportamente si modele de a gandi, pentru a controla simptomele afectiunii;
- Terapia comportamental-dialectica, care este o abordare in mod esential cognitiv-comportamentala, completata cu practici de inspiratie budista, cum ar fi utilizarea de procese dialectice (crearea sintezei in diverse contradictii) sau capacitatea de a observa ceea ce se petrece in interior fara a emite judecati;
- Terapia psihodinamica, care se axeaza pe intelegerea trecutului pentru a intelege comportamentul actual; Mecanismul schimbarii in terapia psihodinamica este transferul amintirilor traumatice in relaþia terapeutica, unde pot fi procesate in intregime;
- Terapia de cuplu si familie, care educa familia despre afectiune;
- Grupurile de suport, unde oameni cu aceleasi probleme se aduna sa discute.

Pentru un rezultat bun si de durata se recomanda imbinarea acestor terpii, crearea unei atmosfere cu stres minim si suportul familiei sau al prietenilor. Intrunirea acestor conditii face ca pacientul cu TPB sa duca o viata normala si sa se integreze in societate.