Hepatita autoimuna- simptome, diagnostic, tratament

Hepatita autoimuna- simptome, diagnostic, tratament

Bulgaru Cristina

Hepatita autoimuna este definita ca o inflamatie cronica a ficatului, care poate sa debuteze printr-o hepatita acuta, de etiologie necunoscuta, si este caracterizata prin secretia de autoanticorpi ce vor distruge celulele hepatice proprii.
Acesta afectiune este intalnita mai ales la femeia tanara care prezinta o valoare mare a gamma globulinelor, prezinta anticorpi specifici, fara a avea o infectie cu virusuri hepatice, sau o sensiblizare la medicamente, sau alte cauze care ar putea explica aparitia semnelor caracteristice (boala Wilson, ciroza biliara primitiva, dezordini metabolice).

Asadar boala afecteaza sexul feminin in proportie de 70-80% din cazuri, raportul dintre femei si barbatii afectati este de 8/1. La femei apare mai ales in jurul varstei de 15-25 de ani, la barbat insa acesta afectiune apare la o varsta mai inaintata.
O alta particularitate a bolii este raspunsul favorabil la terapia imunosupresoare.

Cauzele hepatitei autoimune

Cauza exacta care determina aparitia hepatitei autoimune nu este inca cunoscuta. Se cunoaste faptul ca dezordinile imunologice specifice acestei boli se caracterizeaza printr-un defect major al limfocitului T supresor. Acesta are drept rezultat productia de autoanticorpi contra antigenelor de suprafata ale hepatocitului (celula hepatica).

S-a observat ca sunt afectate doar celulele cu predispozitie genetica. Au fost identificati si o serie de factori considerati a fi declansatori ai atacului imun al hepatocitelor:
-infectia cu virusul Epstein-Barr
-hepatita acuta A
-medicamente: interferon, nitrofurantoina

In functie de raspunsul la autoanticorpi al bolnavilor, hepatita autoimuna se clasifica in:

-tip I (lupoida) este intalnit cel mai frecvent, si se caracterizeaza prin prezenta anticorpilor anti-ADN si a anticorpilor anti-fibra musculara
-tip II se caracterizeaza de prezenta anticorpilor LKM1. Exista tipul II a care apare la fetele tinere , poate fi fulminanta la copii si tipul II b care asociaza prezenta Ac LKM1 in prezenta virusului C
-tipul III este caracterizat de prezenta Ac SLA si Ac LPA

Semnele si simptomele hepatitei autoimune

Boala afecteaza mai ales femeile si in 50% din cazuri este depistata la pubertate. Un al doilea varf de incidenta este la menopauza.

Debutul bolii este adesea insidios, lent; dar este posibil si debutul cu hepatita acuta, in a carei evolutie icterul nu dispare. Boala poate sa evolueze inaparent luni sau ani de zile, putand sa fie diagnosticata intamplator cu ocazia unor analize de rutina.

Semnele si simptomele care se pot intalni in cazul hepatitei autoimune sunt:
-astenia
-icterul
-prurit intens (mancarime a pielii)
-dureri in hipocondrul drept (partea laterala a abdomenului)
-febra
-sangerarile mucoaselor 
-amenoreea (absenta ciclului menstrual)
-anorexie (scaderea poftei de mancare)
-dureri musculare
-dureri articulare 
  

-acnee

-vergeturi  sidefii pe abdomen si coapse

Hepatita autoimuna este o afectiune care se asociaza cu alte manifestari extradigestive produse prin mecanism autoimun:
-vitiligo
-afectiuni tiroidiene
-diabet zaharat
-artrita reumatoida
-glomerulonefrita
-anemie hemolitica
-pleurezie
-rectocolita ulcero-hemoragica
-alopecie
-distrofie de unghii
-purpura
-infiltrate pulmonare

Diagnosticul hepatitei autoimune

Examemul fizic realizat de medic va putea evidentia la pacientii cu hepatita autoimuna:
-hepatomegalia (marirea de volum a ficatului)
-splenomegalia (marirea de volum a splinei)
-icterul
-ascita ( acumulare de lichid in cavitatea peritoneala)

Pentru un diagnostic de certitudine sunt necesare o serie de investigatii paraclinice:
-teste de sange: pentru depistarea unei anemii, trombocitopenii (scaderea anormala a numarului de trombocite in sange), leucopenie (scaderea anormala a numarului de leucocite in sange), unor valori crescute ale VSH ului sau a Ig G.
-teste ale functiei hepatice: determinarea TGP, TGO, FA, gamma globulinelor,bilirubinemiei
-determinarea autoanticorpilor: este foarte importanta pentru diagnosticul hepatitei autoimune, deoarece aceasta afectiune se caracterizeaza prin titruri crescute ale anticorpilor ASMA, ANA, LKM1, anti SLA
-punctia biopsie hepatica evidentiaza leziunile de hepatita autoimuna activa severa

Tratamentul hepatitei autoimune

Tratamentul de electie este corticoterapia, care are efect favorabil in ceea ce priveste ameliorarea simptomatologiei si a probelor biochimice, mai ales in primii 2 ani.
Se administreaza prednison 40 mg/zi pentru o saptamana, pentru ca apoi sa se scada doza pana la o doza zilnica de 10 mg.
Remisiunea apare de obicei dupa 3-6 luni de tratament, dar tratamentul va trebui administrat inca 2-3 ani, existand cazuri in care se impune continuarea tratamentului toata viata.
Atunci cand terapia cu prednison nu da rezultate, se poate adauga azatioprina 50-100 mg/zi.

Insa tratamentul cu corticosteroizi poate fi insotit de o serie de efecte adverse, si anume:
-obezitate
-acnee
-osteoporoza
-diabet
-hirsutism  (crestere exagerata a pilozitatii)
-hipertensiune

Azatioprina are ca si efecte adverse:
-greata
-varsaturi
-hepatita colestatica
-efecte teratogene
-efecte cancerigene

Alte alternative ale tratamentului cu corticosteroizi si azatioprina sunt reprezentate de utilizarea de:
-ciclosporina
-6-mercaptopurina
-budesonide
-acid ursodeoxicolic

Pacientilor cu hepatita autoimuna li se mai poate recomanda:
-efectuarea de exercitii fizice moderate
-administrarea de vitamina K
-administrarea de calciu
-administrarea de vitamina D.

Raspunsul la tratament este insa grevat de multiple recaderi (peste 50%).

Articolul urmator
Hemangiomul vertebral: cauze, simptome si tratament
Hemangiomul vertebral: cauze, simptome si tratament
De ce tratament ai nevoie în funcție de tipul de ten?
Incepe quiz
De ce tratament ai nevoie în funcție de tipul de ten?

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

2.2 (17)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.