Tulburarea obsesiv-compulsiva: simptome si tratament

Tulburarea obsesiv-compulsiva este o afectiune psihica care se manifesta prin gânduri si temeri irationale (obsesii) ce rezulta in comportamente repetitive (compulsii). Oamenii care sufera de aceasta tulburare sunt rigizi, perfectionisti si dependenti de munca, in defavoarea relatiilor cu ceilalti.

Este normal ca, din cand in cand, sa verifici robinetul, aragazul sau daca ai inchis usa cu cheia. Insa pentru cei care sufera de tulburarea obsesiv-compulsiva, viata de zi cu zi este complet afectata de ganduri obsesive de acest gen si reactii repetitive, excesive. Adesea, fixatiile se formeaza in jurul anumitor teme, precum contaminarea cu microbi sau ordonarea simetrica a obiectelor din jur.

Persoana care sufera de tulburare obsesiv-compulsiva incearca sa anuleze gandurile obsesive prin actiuni compulsive sau prin evitarea situatiilor care ar genera acele ganduri. De exemplu, cineva care se teme de microbi va evita sa dea mana cu alta persoana. Reactiile repetitive au menirea de a indeparta starea de anxietate, insa adesea devin ele insele un motiv de stres, mai ales daca sunt solicitante. Specific acestei afectiuni este faptul ca bolnavii isi dau seama ca au un comportament irational, insa nu pot controla dorinta de a actiona intr-un anumit fel.

 

Simptome

Tulburarea obsesiv-compulsiva se manifesta prin obsesii si reactii compulsive. Majoritatea celor care sufera de aceasta boala psihica se confrunta cu ambele manifestari, insa exista si cazuri in care predomina doar una dintre ele.
Obsesiile se refera la ganduri, impulsuri si imagini mentale recurente, persistente, care provoaca anxietate si stres. Acestea nu sunt pur si simplu ingrijorari exagerate legate de viata obisnuita, ci mai degraba legate de aspecte minore. Bolnavul incearca sa ignore sau sa suprime aceste ganduri obsesive prin anumite actiuni, fiind constient de faptul ca ele sunt produse de propria minte, nu induse din exterior.

Simptomele tulburarii obsesive includ:

- teama de a fi contaminat cu microbi la contactul cu alte persoane sau la atingerea unor obiecte folosite de catre altii;

- indoieli legate de incuierea usii sau oprirea aragazului;

- stres puternic in momentul in care obiectele nu sunt ordonate sau nu sunt cu fata in directia potrivita;

- imagini in care este ranit propriul copil;

- impulsul de a striga obscenitati in situatii nepotrivite;

- dermatita cauzata de spalarea excesiva a mainilor;

- ganduri legate de ranirea cuiva in trafic etc.

Compulsiile sunt comportamente repetitive, precum spalatul frecvent al mainilor, ordonarea obiectelor sau verificarea starii acestora (daca e inchis robinetul, incuiata usa etc.). Sunt incluse in aceasta categorie si actiunile mentale, precum numaratul sau repetarea anumitor cuvinte ori rugaciuni.

Simptomele tulburarii compulsive sunt:

- spalarea mainilor pana se inroseste pielea;

- verificarea usilor in mod repetat;

- numaratul dupa o anumita regula;

- aranjarea obiectelor astfel incat eticheta sau fata sa fie in aceeasi directie;

- aranjarea mancarii din frigider in functie de culoare etc.

Este o diferenta mare intre a fi perfectionist si a suferi de tulburare obsesiv-compulsiva. Poate ca iti place sa mentii o curatenie impecabila in casa sau sa ai obiectele din jurul tau ordonate perfect. Acesta nu e totusi un motiv de ingrijorare. Chiar daca ai anumite ganduri obsesive, nu inseamna automat ca ai o afectiune mentala. Cei care se confrunta cu aceasta boala sunt perturbati profund de obsesiile lor, pana in punctul in care le sunt afectate relatiile interpersonale si activitatea de zi cu zi.

Tratament

Pana in anii '60, tulburarea obsesiv-compulsiva nu parea sa raspunda la terapiile conventionale. Terapia bazata pe discutarea simptomelor si aplicarea unor principii psihanalitice dadea foarte rar rezultate in acest sens. Nici medicamentatia nu s-a dovedit a fi mai eficienta ca tratament. In cele din urma, s-a descoperit ca psihoterapia cognitiv-comportamentala este singura care da rezultate, in proportie de 80% din cazuri. Aceasta include doua componente:

1. Expunerea si prevenirea raspunsului - pacientul este expus in repetate randuri la sursa obsesiei sale. Apoi este incurajat sa renunte la comportamentul compulsiv adoptat pentru reducerea anxietatii. De exemplu, cei care se spala excesiv pe maini ar putea fi rugati sa atinga clanta unei usi dintr-o toaleta publica fara sa se curete apoi. Starea de anxietate trebuie suportata pana in momentul in care incepe sa dispara, demonstrand astfel ca nu este absolut necesara reactia compulsiva pentru a trece peste stresul cauzat de obsesie. Pacientul invata astfel ca are de fapt control asupra gandurilor si reactiilor sale. Succesul acestei forme de terapie depinde in mare masura de experienta terapeutului si dedicarea pacientului. Sunt necesare cel putin 10-20 de ore de tratament pentru ca efectele sa inceapa sa se vada.

2. Terapia cognitiva - axata in mod special aspra gandurilor legate de catastrofe si asupra simtului exagerat de raspundere pe care il simte persoana cu tulburare obsesiv-compulsiva.

Exista si tratament medicamentos pentru tulburarea obsesiv-compulsiva. Cel mai des se folosesc antidepresive, deoarece ajuta la cresterea nivelului de serotonina, care de obicei este foarte scazut la cei care sufera de aceasta boala.

Metode de ameliorare a simptomelor

Tulburarea obsesiv-compulsiva este o afectiune cronica, care se manifesta de-a lungul intregii vieti. Chiar daca nu poate fi tratata exclusiv de persoana bolnava, exista niste reguli pe care aceasta trebuie sa le urmeze pentru ca tratamentul sa fie cat mai eficient:

- administrarea corecta a medicamentelor, asa cum au fost prescrise de doctori, indiferent daca starea s-a imbunatatit vizibil si simptomele s-au rarit;

- atentia la semnalele de alarma, in cazul in care au fost identificate acele situatii care declanseaza simptomele;

- evitarea consumului de droguri si alcool; persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva au tendinta de a se refugia in asemenea vicii;

- consultarea cu doctorul inainte de a lua alte medicamente, chiar si in cazul suplimentelor alimentare, vitaminelor si mineralelor;

- redirectionarea atentiei in momentul in care apar ganduri obsesive; sportul, jocurile video, telefonarea cuiva sau ascultarea melodiei preferate pot fi de mare ajutor in acel moment - important este ca activitatea sa fie ceva foarte placut si sa dureze cel putin 15 minute;

- notarea gandurilor obsesive intr-un caiet, pentru a observa repetitivitatea si irationalitatea acestora;

- incercarea diverselor metode de relaxare, precum yoga, meditatia sau respiratul adanc pentru cel putin 30 de minute pe zi.

Tulburarea obsesiv-compulsiva, ca orice alta afectiune psihica, necesita ajutor medical specializat. Netratata, aceasta boala poate deteriora sever calitatea vietii si relatiile interpersonale.