Sunt cea mai bună la a le cere oamenilor din jurul meu să-mi spună când au o problemă. Îmi place să le pot oferi prietenilor sprijin în orice mod în care pot în acel moment. Dar când vine vorba de mine și de a vorbi despre momentul în care nu sunt bine, este diferit...
Urăsc să spun ce simt, pentru că am impresia că îi „împovărez” pe ceilalți cu problemele mele și nu-mi place ca ei să își facă griji pentru mine. Obișnuiam să cred că problemele mele nu erau suficient de „mari” pentru a merita să vorbesc despre ele. Preferam să țin totul pentru mine și adunam destul de multe suferințe în suflet.
Însă, în ultimii ani, ceva s-a schimbat. Am învățat de ce este atât de important să vorbești atunci când nu ești bine sau ai probleme. Știu acum că nu trebuie să mai acumulez negativitatea în interior, ci să-i dau voie să iasă. Vorbind cu apropiații, ne putem elibera de stresul grijilor pe care le avem, nu?
Recent, lumea mea a fost zdruncinată. Nu m-am putut descurca pe cont propriu, a trebuit să mă bazez foarte mult pe familie și prieteni pentru sprijin emoțional - mai mult decât mi-aș fi dorit. De atunci, am realizat că este complet normal să nu fii bine mereu. Toți trecem prin astfel de clipe la un moment dat. Nimeni nu este imun.
Din moment ce toți avem probleme în timpul vieții și avem nevoie să vorbim despre ele, nu putem spune că o acest lucru este o povară. O confesiune este eliberatoare și nu îi încarcă pe ceilalți, chiar dacă așa cred mulți dintre noi. Prin urmare, nu ar trebui să credem că a ne baza pe alții este un lucru „rău” în momentele în care avem nevoie de un sprijin suplimentar.
Cred că nu vorbim despre problemele noastre atunci când nu suntem bine, pentru că adesea avem tendința de a ne invalida sau subestima pe noi înșine și nevoile noastre. Putem crede că luptele și emoțiile noastre nu contează, dar, în realitate, circumstanțele dificile prin care trecem nu iau din experiențele de viață ale celorlalți.
Fiecare luptă contează și va conta întotdeauna - indiferent de ceea ce ni se întâmplă
Este nevoie să fim uniți pentru a ne vindeca - și nu este nicio rușine în acest sens.
Pentru a face față provocărilor, primul pas este să recunoști în fața ta că nu ești bine, apoi să le spui asta și celor din familie, prietenilor sau chiar unui terapeut. Trebuie să te validezi pe tine și sentimentele tale și să vorbești despre ele.
Vindecarea va avea loc mai rapid decât ai crede și spera, mai ales dacă îți dorești să te deschizi și să primești ajutor din partea celor din jur - familie, prieteni sau colegi. O conversație deschisă despre ceea ce simți și ce te tulbură nu te ajută doar pe tine, ci și pe ceilalți. Ei vor vedea că nu sunt singuri și că pot fi vulnerabili alături de tine. Vor vedea că nu doar ei au probleme.
Trebuie să ne dăm seama că uneori e bine să trecem și pe drumuri pline de obstacole. Odată ce purtăm conversații sincere despre emoțiile noastre, începem să ne vindecăm traumele și să facem viața mai ușoară pentru generațiile viitoare.
Eu mă vindec cu ajutorul sistemului meu de sprijin, iar dacă ai curaj să spui celor dragi tot ce simți, te vei putea vindeca și tu. Ai încredere că totul va fi bine și stai lângă oamenii care te pot calma oricând cu o îmbrățișare.
Acest articol este o adaptare a celui publicat pe Yourtango și redactat de Larissa Martin.
Iată: 7 lucruri de care să îți amintești atunci când te simți copleșit/ă
Urmareste-ne pe Google News
