Streptococ betahemolitic grup A: simptome, cauze și tratament

Denumit și Streptococcus pyogenes, streptococul betahemolitic de grup A este o bacterie patogenă care provoacă aproape 90% dintre bolile cauzate de streptococi. El produce o mare varietate de infecţii, de la forme clinice minore, benigne și neinvazive, până la forme severe, unele chiar letale.

Pe la mijlocul anilor 1980, în întreaga lume s-a raportat o creștere a incidenței infecțiilor cauzate de streptococul betahemolitic de tip A și a morbidității și mortalității asociate. Erau tot mai multe cazuri de sindrom de șoc toxic, în care pacienții dezvoltă rapid hipotensiune progresivă și insuficiență multiplă de organ, iar evoluția lor rapidă și fatală a stârnit îngrijorare, mass-media numind-o „boala mâncătoare de carne”, iar streptococului vinovat i s-a spus „bacteria carnivoră”.

Cele mai frecvente sunt infecţiile respiratorii şi cutanate, cu tulpini diferite pentru aproape fiecare formă:

• infecții ale tractului respirator superior - rinofaringită, faringo-amigdalită
• infecții tegumentare și ale țesuturilor moi - impetigo, celulită
• complicații secundare - reumatismul articular acut, glomerulonefrită
• boli invazive severe, mai rare - fasceita necrozantă și sindromul de șoc toxic

Streptococul betahemolitic grup A este foarte contagios

Streptococcus pyogenes se găsește în salivă și în secrețiile nazale și este foarte ușor transmisibil. Se răspândește exclusiv prin contaminarea de la o persoană la alta, prin:

- tuse sau strănut (prin contactul cu picăturile din saliva sau secrețiile nazale ale persoanei infectate)
- atingerea feței, a ochilor sau a gurii
- contactul cu răni sau ulcerații ale pielii

Perioada de incubație este de două-cinci zile, în funcție de starea imunologică a bolnavului.

Perioada de contaminare:

• în absența tratamentului, bolnavul este contagios două-trei săptămâni (în faza acută a bolii, plus o săptămână după aceea)
• sub tratament cu antibiotice, devine necontagios după 24-48 de ore

Purtătorii de streptococ betahemolitic de tip A sunt cei care au bacteria în corp, însă nu și simptomele vreunei boli provocate de aceasta; ei o pot răspândi, dar sunt mai puțin contagioși decât cei care au simptome.

Riscul de îmbolnăvire este mai mare în familie și în colectivități – grădinițe, școli, loc de muncă etc.

Câțiva dintre factorii de risc în infecția cu streptococ betahemolitic grup A sunt:

• sistemul imunitar slăbit
• bolile cronice – diabet, boli renale sau ale ficatului, cancer
• infecțiile virale cu erupții cutanate (varicelă)
• tăieturile postchirurgicale
• administrarea de medicamente steroidiene care scad rezistența organismului la infecții
• injectarea drogurilor
• consumul excesiv de alcool

Cauzele și simptomele infecției cu streptococul betahemolitic grup A

Majoritatea bolilor provocate de această bacterie sunt rezultatul neglijării unor afecțiuni ușoare ale tractului respirator (faringo-amigdalite, de cele mai multe ori). Netratate, acestea duc la complicații purulente și inflamatorii, unele putând periclita viața pacientului.

Simptomele numeroaselor afecțiuni provocate de infestarea cu acest streptococ variază în funcție de localizarea infecției și de gravitatea ei. Iată câteva dintre cele mai importante.

Faringo-amigdalita streptococică - infecție contagioasă a gâtului și a amigdalelor ce afectează mai frecvent copiii cu vârste între 5 și 15 ani.

Simptomele apar brusc:

• amigdale umflate, cu sau fără puroi
• febră
• frisoane
• durere în gât
• umflarea ganglionilor limfatici
• cefalee
• greață, vărsături
• dureri de stomac
• dureri musculare
• erupție cutanată (mici umflături roșii) pe corp și în cavitatea bucală
• stare generală proastă

Celulita infecțioasă - o infecţie (acută sau cronică) a ţesutului subcutanat, mai ales a membrelor inferioare, având ca simptome:

• pielea infectată, roșie și caldă
• febră
• frisoane
• țesuturile subcutanate umflate, dureroase
• indispoziţie generală

Impetigo – o infecție acută, foarte contagioasă, a straturilor superficiale ale pielii. Apare în jurul nasului și al gurii, dar se poate răspândi în alte părți ale corpului, îndeosebi pe zone de pliu (inghinal, axilar), pe gât, mucoasa bucală. Afectează mai ales copiii foarte mici și are ca simptome:

• pete roșii ce devin rapid vezicule cu lichid
• când bulele se sparg, conținutul se usucă, lăsând cruste de culoarea mierii sau gălbui-maronie

Fasceita necrozantă - o infecție rară, dar foarte periculoasă a țesutului conjunctiv ce acoperă mușchii (fascia). Streptococul pătrunde în organism printr-o plagă de la nivelul tegumentului, provocând leziuni severe ale pielii şi ale ţesutului moale - distruge în ritm rapid, până la desfigurare, suprafeţe întinse de muşchi, grăsime, piele. Efectele sunt devastatoare: diformități, dizabilităţi pe termen lung, amputări, iar în aproape 30% dintre cazuri, moartea bolnavului. Cum țesuturile se necrozează (mor) rapid, i s-a spus „boală mâncătoare de carne”.

Simptome:

• frisoane bruște
• febră
• durere severă și sensibilitate în zona afectată
• aspectul pielii poate fi normal până când boala se înrăutățește

Scarlatina – o infecție contagioasă, cu erupție cutanată (formațiuni papuloase roșii, cu aspect granulos) care acoperă cea mai mare parte a corpului și limba (zmeurie). Afectează îndeosebi copiii între 5 și 15 ani. Netratată, poate duce la complicații grave, afectând inima, rinichii și alte părți ale corpului.

Simptomele sunt:

• febră peste 38°C
• frisoane
• erupție și durere în gât, îndeosebi la înghițire
• amigdale inflamate
• limba acoperită cu un strat alb sau galben, punctat cu papile roșii (zmeurie)
• înroșirea feței
• paloare în jurul buzelor
• inflamarea ganglionilor limfatici, în special în zona capului
• erupție cutanată, întâi pe față sau pe gât, apoi pe piept, pe spate și pe membre
• la apăsare, pielea roșie devine palidă
• greață, vărsături
• stare generală deteriorată

Fără tratament, infecțiile streptococice pot duce la complicații, unele dintre ele fiind rezultatul răspândirii infecției:

a) în țesuturile din apropiere:

Sinuzita – o infecție a urechii se răspândește în sinusuri, inflamând mucoasa din interiorul lor. Poate fi acută sau cronică și are următoarele simptome:

- obstrucție nazală
- febră (doar în primele zile)
- presiune și durere în zona sinusurilor afectate
- migrene
- secreții nazale persistente, de culoare galbenă sau verde
- ochi inflamați
- tuse cu expectorații (mai ales noaptea)
- respirație dificilă
- oboseală

Mastoidita - o infecție a mastoidului (osul proeminent din spatele urechii). Simptomele sunt:

- durere în ureche sau în jurul ei
- umflarea lobului urechii
- scurgeri din ureche (purulente, cu miros urât)
- țiuit în urechi
- tulburări de auz
- febră
- letargie
- iritabilitate

b) în organe îndepărtate:

Glomerulonefrita – o inflamație renală (a unor filtre mici din rinichi - glomeruli) ce poate fi acută (sindrom nefritic) sau cronică (sindrom nefrotic). Simptomele diferă în funcţie de forma bolii:

• acută:

- sânge în urină
- urină maronie
- reducerea frecvenţei de urinare
- febră
- dureri articulare sau abdominale
- tuse persistentă
- hipertensiune arterială
- amețeală
- slăbiciune generală

• cronică:

- urină spumoasă
- urinare frecventă noaptea
- umflarea mâinilor, a feţei sau a gleznelor
- dureri abdominale
- hipertensiune arterială
- hemoragii nazale frecvente

Reumatism articular acut (RAA) - o boală inflamatorie sistemică, debutează la trei săptămâni de la o infecție streptococică a căilor respiratorii superioare netratată. Afectează mai ales copiii între 5 și 15 ani, rareori adulții. Simptomele variază în funcție de vârsta bolnavului:

- febră
- lipsa poftei de mâncare
- paloare
- sângerări nazale (la copii)
- artrită (în 70% din cazuri), cu dureri articulare migratorii, mai ales la glezne, genunchi, coate și pumni (fiecare articulaţie este atacată pe rând, câte două-trei zile)
- înroșirea și umflarea articulațiilor
- afectare cutanată – noduli sub piele, nedureroși, în zona articulațiilor; eritemul marginat (erupție cutanată roșie)
- afectare cardiacă (cardita), cea mai severă manifestare a bolii - atacă toate structurile cardiace, și are ca simptome: dureri în piept, palpitații, sufocare, oboseală
- manifestări neurologice, autolimitate, cu recuperare completă în câteva luni: mișcări necontrolate ale corpului (coree)
- comportament bizar – plâns sau râs fără motiv
- tulburari de scris
- stare generală rea

Sindromul de șoc toxic - cea mai gravă dintre infecțiile invazive, cu insuficienţă organică multiplă (renală, hepatică, respiratorie), are simptome severe, ce progresează rapid:

- febră peste 38,9°C
- erupție cutanată pe tot corpul
- scădere periculoasă a tensiunii arteriale
- insuficiența mai multor organe
- descuamarea pielii palmelor și a tălpilor, urmată de erupții cutanate
- cefalee
- vărsături
- diaree
- dureri musculare severe
- ochi, gât și vagin de culoare roșu aprins
- slăbiciune
- amețeli
- confuzie și dezorientare

Infecțiile invazive provocate de acest streptococ pot fi uneori foarte severe, chiar fatale, rata mortalității fiind mare:

- între 10 și 16% - pentru toate patologiile combinate
- 27% - pentru meningită
- 30% – fasceita necrozantă
- între 35 și 75% - în cazul șocului toxic

Tratamentele afecțiunilor provocate de streptococul betahemolitic de tip A

Unele boli pot dispărea fără tratament, altele necesită tratament antibiotic, iar altele chiar intervenții chirurgicale.

Faringita streptococică

- în lipsa tratamentului, trece în câteva zile
- cazurile necomplicate pot fi tratate acasă, cu ibuprofen sau paracetamol – pentru febră, creșterea aportului de lichide, dropsuri pentru dureri de gât
- tratament cu antibiotice, timp de 9 zile, pentru a reduce riscul complicațiilor

Celulită infecţioasă

- necesită spitalizare de urgenţă
- tratament cu antibiotice

Impetigo

- zona afectată se curăță cu apă călduță și săpun pentru a îndepărta crustele, apoi se șterge cu: betadină, rivanol, apă oxigenată etc.
- tratament antibiotic - care se aplică local
- în formele extinse – medicație sistemică

Corect tratate, leziunile se vindecă în 7-10 zile, fără a lasa cicatrice.

Fasceita necrozantă

Tratamentul de urgență este crucial pentru a se evita complicațiile, amputarea membrului afectat sau chiar moartea bolnavului. Tratamentul chirurgical se impune în în majoritatea cazurilor și presupune:

- îndepărtarea țesutului bolnav, pentru a stopa infecția și răspândirea ei
- amputarea membrului sau a organului afectat, pentru salvarea vieții pacientului

Tratamentul medicamentos constă în antibiotice și imunglobuline administrate intravenos, pentru a distruge bacteria sau toxinele; imunoglobulinele intravenoase pot fi folosite în paralel cu tratamentul chirurgical sau cu cel antibiotic, deoarece întăresc sistemul imunitar și reduc efectele toxinelor bacteriene.

De asemenea, mai poate fi utilizată oxigenoterapia, pentru controlul infecției.

Scarlatina

- se tratează cu antibiotice
- tratamentul cu antibiotice nu trebuie întrerupt, chiar dacă simptomele se reduc și febra scade
- în lipsa tratamentului pot apărea complicații severe, la inimă sau rinichi

Sinuzita

- tratament medicamentos, cel puțin 10 zile, cu: antibiotice, analgezice sau antiinflamatoare (calmarea durerilor), decongestionante nazale (picături sau spray nazal), antihistaminice (când apar alergii la nivelul mucoasei)
- tratament naturist pentru ameliorarea simptomelor: inhalații de aburi, cu sau fără adaos de ulei esențial,masajul sinusurilor, al cefei și al gâtului (de exemplu, cu un amestec din 3-4 picături de ulei esențial de eucalipt, lavandă și lămâie, cu puțin ulei de măsline sau de cocos), ceaiuri (verde, de ghimbir, de piper cayenne și lămâie, îndulcite cu miere)
- tratament chirurgical, rar, în cazuri grave
- endoscopic – prin drenarea mucusului din sinusuri
- operații de îndepărtare a unor obstrucții nazale care pot cauza sinuzita (polipii, deviația de sept, hipertofia cornetelor nazale)

Mastoidita

- nu se tratează acasă, este necesară internarea
- tratament medicamentos - cu antibiotice
- tratament chirurgical, în cazul ivirii unor complicații, prin: miringotomie (drenarea secreţiei purulente din urechea internă) sau mastoidectomie (rezecarea ţesuturilor infectate ale osului mastoid)

Se recomandă:

- purtarea de dopuri de protecţie la duş sau la înot
- aplicarea de comprese calde pe zona dureroasă
- hidratarea cu minimum 2 litri de apă zilnic
- odihnă
- evitarea călătoriilor cu avionul

Glomerulonefrita

- formele uşoare pot trece uneori de la sine
- tratament temporar cu antibiotice
- în caz de hipertensiunie arterială – antihipertensive

Reumatism articular acut

- tratament medicamentos: medicamente antiinflamatoare, antibiotice (pentru prevenirea unei noi infecții streptococice), diuretice, antihipertensive (pentru afectarea cardiacă)

Se recomandă:

- evitarea efortului
- repaus la pat câteva săptămâni – pentru cei cu afectare cardiacă
- creșterea gradată a efortului, la reluarea activității
- un mediu ambiant liniștit – pentru cei cu afectare neurologică

Sindromul de șoc toxic

- trebuie apelat de urgență la asistență medicală specializată
- tratamentul poate fi o combinație între: fluide administrate intravenos (pentru stabilizarea tensiunii arteriale), antibiotice intravenos (pentru combaterea sursei infecției)
- tratament cu oxigen hiperbaric
- îndepărtarea tampoanelor, a pansamentelor sau a altor surse posibile ale infecției
- drenarea infecțiilor asociate cu intervențiile chirurgicale și a abceselor
- eliminarea țesuturilor necrozate
- dializă - în caz de insuficiență renală

În afara bolilor prezentate aici, streptococul betahemolitic de tip A provoacă o gamă largă de alte afecțiuni, astfel: în ORL - rinita, adenoidita, otita; afecțiuni respiratorii - laringita, bronşita, pneumonia, cardiovasculare - endocardita, pericardita; osteoarticulare cutanate – erizipel, abcese, flegmoane; digestive - toxiinfecţii, colecistita, apendicita, peritonita; genito-urinare - infecţii ale rinichilor, ale vezicii urinare, uterului; ale sistemului nervos – meningite, precum şi în unele stări foarte grave, cum ar fi septicemiile.

Deoarece în mod obișnuit infecțiile streptococice sunt diagnosticate și tratate corespunzător, complicațiile sunt rare, dar încă apar. Indiferent de antibioticul prescris, este esențial ca tratamentul să fie urmat conform indicațiilor medicului, chiar dacă simptomele pe care le ai se ameliorează sau dispar între timp.

Utilizarea corespunzătoare a antibioticelor poate reduce durata și severitatea simptomelor, precum și riscul de transmitere a bolii altor persoane și poate preveni complicațiile poststreptococice.