Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv. Se continuă cu esofagul, stomacul, intestinul subțire (care include jejunul și ileonul), intestinul gros și rectul. Rectul are o lungime de 12-14 cm, continuă sigmoidul (ultima porțiune a colonului) până la orificiul anal și este format din trei tunici: mucoasă, musculară și seroasă.
Ce este prolapsul rectal?
Prolapsul reprezintă deplasarea în jos a unui organ față de poziția sa normală din cauza slăbirii mijloacelor sale de fixare.
Prolapsul rectal reprezintă protruzia (ieșirea) rectului și ocazional a sigmoidului prin anus, acestea fiind vizibile în afara corpului.
Exista două tipuri de prolaps rectal: parțial și total. Prolapsul parțial apare atunci când prolabează doar mucoasa rectului și prolapsul total sau procidența rectală apare când sunt exteriorizate prin orificiul anal toate tunicile rectului.
Cauzele prolapsului rectal
În mod normal rectul este susținut în poziția fiziologică de o serie de ligamente și muschi. Slăbirea mijloacelor de susținere a rectului determină alunecarea acestuia prin orificul anal către exterior.
Cele mai comune cauze care favorizează apariția prolapsului rectal includ:
- Vârsta și sexul. Pe măsură ce o persoană înaintează în vârstă, mușchii și ligamentele din zona rectală se slăbesc, iar acest lucru crește riscul apariției prolapsului rectal. Statisticile arată că cel mai frecvent afectate sunt femeile.
- Istoricul de diaree și constipație cronică
- Utilizarea pe termen lung a medicamentelor care au efect constipant
- Histerectomia, care reprezintă îndepărtarea prin intervenție chirurgicală a uterului
- Diverse traumatisme care pot scădea tonusul musculaturii
- Tumori rectale
- Creșterea persistentă a presiunii intra-abdominale (tuse, constipație). Tusea persistentă este determinată de boli cronice pulmonare (fibroza chistică, BPOC)
- Leziuni ale coloanei vertebrale
De asemenea, prolapsul rectal poate să apară la copii până la varsta de 3 ani, cauza fiind necunoscută.
Prolapsul rectal: simptome și posibile complicații
Protruzia rectului prin canalul anal este retractilă în primele stadii sau poate fi redusă manual. Ulterior, în formele mai avansate, când rectul nu mai poate fi introdus manual prin canalul anal, se constată prezența unei mase voluminoase protruzionată prin orificiul anal.
Semnele și simptomele prolapsului rectal includ:
- durere în zona anală
- exteriorizarea unei mase prin orificiul anal, la început în timpul defecației, apoi la eforturi minime
- sângerări anale
- mâncărimi in zona anală
- stare de nervozitate
- senzație de disconfort determinată de masa protruzionată prin orificiul anal
- incontinența fecală progresivă(eliminarea involuntară a materiilor fecale)
- materiile fecale conțin o cantitate crescută de mucus
În cazul în care nu este tratat cât mai repede posibil, crește riscul de apariție a unor complicații grave, precum:
- Prolaps strangulat. Acesta apare atunci când o parte din rect rămâne strangulată și astfel este întreruptă alimentarea cu sânge, determinând cangrena și moartea țesutului. Această complicație este rară, dar foarte gravă și necesită intervenție chirurgicală.
- Sindromul ulcerului rectal solitar. Aceasta este o afecțiune care se dezvoltă atunci când ulcerațiile apar la nivelul rectului.
Diagnosticul de prolaps rectal sau procidența rectală
Incontinența fecală, durerea, sângerările anale, disconfortul simțit la alunecarea prin anus a rectului sunt simptome care obligă persoana în cauză să meargă la medic. Medicul va examina local zona, însă pentru confirmarea diagnosticului precum și pentru infirmarea altor afecțiuni precum hemoroizi sau tumori, acesta va efectua anumite examene paraclinice.
Pentru stabilirea diagnosticului de prolaps rectal sau procidența rectală sunt necesare o serie de analize și examene de laborator, precum:
- colonoscopia sau clisma baritată pentru evaluarea completă a colonului și excluderea altor afecțiuni care ar putea să favorizeze prolapsul rectal;
- analizele de sânge sunt obligatorii pentru evaluarea pacientului;
- manometria anală este utilă pentru evaluarea stadiului prolapsului anal;
- electromiografia anală este folositoare la persoanele cu prolaps rectal în scopul alegerii procedeului de reconstrucție cel mai eficient.
Tratament și metode de prevenție
Prolapsul rectal este o problema majoră de sănătate întrucât creează, pe lângă disconfort, și numeroase alte prejudicii (incontinența anală, durere). Prin urmare, tratamentul trebuie instituit de urgență și, de cele mai multe ori este nevoie de o intervenție chirugicală.
Tratamentul chirurgical vizează fixarea rectului prin diverse mijloace, la nivelul abdomenului sau la nivelul rectului, în funcție de gravitatea prolapsului rectal și de cauza care a determinat apariția acestei afecțiuni.
La persoanele cu prolaps rectal complet la care funcția sfincterului anal este complet pastrată, intervenția chirurgicală implică rezecția anterioară joasă cu fixarea ligamentelor rectale laterale.
Pacienții cu procidență rectală și incontinență anală beneficiază de intervenție chirurgicală reparatorie prin fixarea retro-rectală sacrală, folosind o "eșarfă" sintetică.
Prolapsul rectal asociat cu un risc operator crescut sau la persoanele în vârstă beneficiază de tratament chirurgical prin procedeul de încercuire a sfincterului anal.
Prolapsul rectal la copii beneficiază de tratament conservator (defecație în poziție culcată, pomezi și tratamentul constipației) și tratament chirurgical (cerclaj anal).
Recuperarea după operație se face destul de repede, în funcție de starea generală de sănătate a pacientului și de tipul de operație întreprins. După intervenția chirurgicală de prolaps rectal sau procidența rectală, se recomandă o perioadă de dietă strictă, cu alimente bogate în fibre, cu multe lichide și fără alimente procesate, toate cu scopul de a evita apariția constipației. Pentru a preveni reapariția prolapsului rectal, pe lângă dieta echilibrată, este nevoie de exerciții fizice regulate și gestionarea stresului prin diverse tehnici de relaxare precum yoga, meditație sau respiraţia profundă.
Urmareste-ne pe Google News
