Ce înseamnă stil de atașament?
Stilul de atașament reprezintă legătura emoțională pe care ai format-o în copilărie cu mama ta sau cu persoana care te-a crescut și îngrijit. Calitatea legăturii pe care ai experimentat-o în timpul acestei prime relații determină adesea cât de bine relaționezi cu ceilalți oameni și cum te comporți în intimitate de-a lungul vieții.
Dacă mama te-a făcut să te simți în siguranță, dacă ți-a înțeles nevoile fizice și emoționale în schimbare și ți-a oferit suportul și îngrijirea adecvate, atunci probabil că ai dezvoltat un așa-numit stil atașament sigur. În acest caz, ai șanse mai mari ca în viața de adult să fii încrezătoare în propriile abilități și să gestionezi în mod sănătos conflictele. De asemenea, este mai probabil să nu dezvolți o frică de intimitate și să reușești să administrezi cu succes suișurile și coborâșurile relațiilor tale romantice.
În schimb, dacă ai experimentat o comunicare emoțională confuză, înspăimântătoare sau inconsecventă în timpul copilăriei și mama ta nu a putut să răspundă nevoilor tale, este mai probabil să fi experimentat un atașament nereușit sau nesigur. Copiii cu atașament nesigur devin adesea adulți care au dificultăți în a-și înțelege propriile emoții și sentimentele celorlalți și, în general, vor avea capacități limitate de a construi sau menține relații stabile. Le va fi mai dificil să se conecteze cu ceilalți, este posibil să se ferească de intimitate sau să fie prea fricoși sau anxioși într-o relație.
Este important de menționat că, deși experiențele din copilărie și adolescență influențează în mod semnificativ relațiile unei persoane în viața adultă, creierul uman este capabil să se schimbe de-a lungul vieții. De aceea, dacă-ți identifici și înțelegi stilul de atașament, îți poți depăși nesiguranța și poți învăța să dezvolți un mod mai sigur de a te raporta la ceilalți, pentru ca în final să construiești relații mai puternice, sănătoase și împlinite.
Teoria atașamentului
Teoria atașamentului a fost lansată în anii 1950 de psihiatrul britanic John Bowlby și psihologul american Mary Ainsworth și se bazează pe ideea că scopul principal al unui copil este să mențină apropierea de persoana care-l îngrijește, acest lucru fiind necesar pentru supraviețuirea sa. În acest sens, copilul își monitorizează părintele (în special mama) pentru a vedea ce strategii îi permit să rămână aproape de acesta.
În general, sistemul de atașament comportamental nu se încheie în copilărie, ci este activ pe toată durata vieții, existând o continuitate între stilurile timpurii de atașament și calitatea relațiilor romantice din viața adultă. Această concluzie se bazează pe ideea că atașamentul primar al unui copil formează un model (șablon) pentru interpretarea relațiilor viitoare.
Stilurile de atașament ale adulților descriu confortul și încrederea unei persoane în relațiile apropiate, teama de respingere, dorința de intimitate, autosuficiența sau dependența interpersonală.
Stilurile de atașament cuprind atât părerea personală despre sine („Sunt (ne)demn de iubire”), cât și despre ceilalți („Pot/nu pot să depind de alții în perioadele de stres”). Prin urmare, oamenii pot avea o părere pozitivă sau negativă despre sine și o credință pozitivă sau negativă a celorlalți, rezultând astfel unul dintre cele patru stiluri posibile de atașament pentru adulți.
Tipuri de atașament și cum le recunoști
La bază există 2 tipuri de atașament: sigur sau nesigur. Însă, pentru o înțelegere și analiză mai aprofundată a lor, psihologii au clasificat 4 stiluri de atașament la adulți, și anume:
- Sigur
- Ambivalent sau anxios
- Evitant - disprețuitor
- Dezorganizat
Stilul de atașament sigur
Persoanele cu atașament sigur se simt în general în siguranță, sunt stabile și tind să aibă încredere în alții și în ei înșiși. Ele sunt confortabile să dezvolte relații apropiate și sunt convinse că oamenii din jurul lor vor fi disponibili și receptivi atunci când au nevoie de sprijin. Deși nu se tem să fie singure, astfel de persoane prosperă de obicei în relații apropiate și semnificative.
Totuși, dacă ai un stil de atașament sigur nu înseamnă că ești perfect sau nu întâmpini probleme în relație. Dar înseamnă că te simți suficient de în siguranță încât să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile greșeli și eșecuri. De asemenea, înseamnă că ești dispus să cauți ajutor și sprijin atunci când ai nevoie.
Iată cum poți recunoaște dacă ești o persoană cu stil de atașament sigur:
1. Îți apreciezi propria valoare și poți fi tu însăți într-o relație intimă. Te simți confortabilă să-ți exprimi sentimentele, speranțele și nevoile.
2. Găsești satisfacție în a fi alături de ceilalți, cauți în mod deschis sprijin și confort de la partenerul tău, dar nu devii prea anxioasă când ești despărțită de acesta.
3. Oferi sprijin partenerului tău atunci când acesta are nevoie.
4. Ești capabilă să-ți păstrezi echilibrul emoțional și să cauți modalități sănătoase de a gestiona conflictul într-o relație apropiată.
5. Când te confrunți cu dezamăgiri și eșecuri în relații sau viață, ești suficient de rezistentă pentru a-ți reveni.
Dacă ai un stil de atașament sigur, cel mai probabil că mama sau persoana care te-a îngrijit a fost foarte implicată în dezvoltarea ta emoțională în copilărie și adolescență. Acest lucru înseamnă că și-a gestionat eficient propriul stres, a reușit să te sprijine, să te calmeze și liniștească atunci când erai stresată. Cu alte cuvinte, te-a făcut să te simți în siguranță.
Bineînțeles că niciun părinte nu este perfect și este imposibil să fii prezent și atent la un copil 24 de ore pe zi. De fapt, acest lucru nici nu este necesar pentru a stabili un atașament sigur. Este însă, important ca, atunci când părintele a ratat indiciile nonverbale ale copilului, să continue să încerce să-și dea seama de ce are el nevoie.
Stilul de atașament ambivalent sau anxios
O persoană cu un stil de atașament ambivalent sau anxios tinde să fie prea dependentă de alții și să aibă nevoie constantă de dragoste sau atenție. Ea este adesea anxioasă și nesigură, lipsită de stima de sine. Tânjește după intimitate emoțională, dar își face griji că alții nu vor să fie cu ea, astfel că se confruntă mereu cu sentimente de frică și anxietate pentru că nu știe dacă partenerul o iubește cu adevărat.
Iată cum poți recunoaște dacă ai un stil de atașament anxios:
1. Vrei să fii într-o relație și tânjești la sentimente de apropiere și intimitate cu persoana pe care o iubești, dar simți că nu poți avea încredere sau nu te poți baza pe deplin pe partenerul tău.
2. Devii excesiv de concentrată/obsedată de cealaltă persoană și nu lași suficient spațiu personal partenerului tău. Consideri că orice distanță între tine și partener este o amenințare, ceva care poate provoca panică, furie sau teamă că partenerul tău nu te mai vrea.
3. O mare parte din stima ta de sine se bazează pe modul în care simți că ești tratat în relație și ai tendința de a reacționa exagerat la orice amenințări percepute la adresa relației.
4. Te simți anxioasă sau geloasă atunci când ești departe de partenerul tău și folosești vinovăția, comportamentul de control sau alte tactici de manipulare pentru a-l ține aproape.
5. Ai nevoie de multă atenție din partea partenerului tău.
Dacă ai un stil de atașament anxios este posibil ca părintele sau îngrijitorul tău principal să fi fost inconsecvent față de tine. Cel mai probabil, el era uneori implicat și receptiv la nevoile tale de copil, alteori era indisponibil sau distras.
Stil de atașament evitant- disprețuitor
Adulții cu un stil de atașament nesigur evitant-disprețuitor sunt opusul celor care sunt ambivalenți sau anxioși. Cu alte cuvinte, în loc să tânjească la intimitate, încearcă să evite legătura emoțională cu ceilalți. Ei preferă să nu se bazeze pe alții sau să-i pună pe alții să se bazeze pe ei. Își prețuiesc independența și libertatea atât de tare încât se pot simți inconfortabili, chiar sufocați de intimitatea și apropierea într-o relație romantică.
Iată cum poți recunoaște dacă ai un stil de atașament evitant-disprețuitor:
1. Ești o persoană independentă, mulțumită să ai grijă de tine și nu simți că ai nevoie de alții.
2. Cu cât cineva încearcă să se apropie de tine sau are mai multă nevoie de atenție din partea ta, cu atât ai tendința de a te retrage din relația respectivă.
3. Ești inconfortabilă cu emoțiile tale, iar partenerii te acuză adesea că ești distantă și închisă, rigidă și intolerantă. În schimb, îi acuzi pe ei că sunt prea dependenți de tine.
4. Minimizezi sau chiar desconsideri sentimentele partenerului tău, păstrezi secrete față de el și ești dispusă să renunți ușor la relație pentru a-ți recâștiga sentimentul de libertate.
5. De obicei, preferi relațiile trecătoare, ocazionale, în locul celor intime de lungă durată sau cauți parteneri care sunt la fel de independenți, pentru a putea păstra distanța emoțională.
În general, un stil de atașament evitant-disprețuitor provine adesea de la un părinte care a fost indisponibil sau care a respins copilul. Nevoile copilului nu au fost niciodată satisfăcute în mod regulat și din această cauză, cel mic a fost forțat să se distanțeze emoțional și să încerce să se liniștească. Acest lucru a construit o bază pentru evitarea intimității și dorința de independență în viața ulterioară.
Stilul de atașament dezorganizat/dezorientat
Atașamentul dezorganizat/dezorientat este denumit și atașament fricos deoarece provine dintr-o frică intensă, adesea ca urmare a traumei, neglijenței sau abuzului din copilărie. Adulții cu acest stil de atașament nesigur tind să simtă că nu merită dragoste sau apropiere într-o relație. Ei nu au învățat niciodată să-și calmeze emoțiile, astfel încât totul în jurul lor este înfricoșător și nesigur.
Iată cum poți recunoaște o persoană cu un stil de atașament dezorganizat/dezorientat:
1. Cel mai adesea, relațiile intime sunt confuze și neliniștitoare, oscilând între extremele emoționale ale iubirii și ale urii pentru un partener.
2. Este posibil să fie insensibil față de partenerul său, egoist și lipsit de încredere, ceea ce poate duce la un comportament exploziv sau chiar abuziv.
3. Poate prezenta modele de comportament antisocial sau negativ, să abuzeze de alcool sau droguri, să fie predispus la agresiune sau violență.
4. Nu-și asumă responsabilitatea pentru acțiunile sale și, de multe ori, încearcă să reproducă comportamentul abuziv al părinților în relația sa cu cei apropiați.
Cel mai probabil, o persoană cu un astfel de stil de atașament a avut o copilărie plină de abuzuri, neglijență sau traumă. Părintele a acționat ca o sursă de frică în copilărie, a ignorat sau trecut cu vederea nevoile copilului. De asemenea, părintele a avut un comportament haotic, ceea ce ar fi putut fi înfricoșător sau traumatizant pentru copil.
Cum afectează relațiile stilurile de atașament
Așa cum am menționat mai sus, stilul de atașament din copilărie al unei persoane a creat un model/tipar pentru comportamentul său în viața adultă.
În principal, stilul de atașament sigur are un impact pozitiv asupra adultului, acesta fiind capabil să dezvolte relații mai sănătoase și stabile.
În schimb, persoanele cu un stil de atașament evitant pot să ajungă să evite apropierea emoțională și pot avea dificultăți în a se angaja în relații profunde. Ele nu pot să-și exprime nevoile, să ceară sprijin și de aceea, preferă independența. În general, acest tip de comportament poate duce la distanțare emoțională în cuplu.
Stilul de atașament anxios din copilărie face ca adultul să caute mereu aprobarea și validarea celor din jur. Aceste comportamente pot crea tensiuni în relații.
Stilul de atașament dezorganizat creează premize pentru instabilitate emoțională și dificultăți în reglarea emoțiilor în relații. Pot avea și comportamente contradictorii, oscilând între apropiere și evitare.
Totuși, este important de menționat că stilurile de atașament pot fi schimbate sau modificate de-a lungul vieții într-o oarecare măsură. Acest lucru se poate realiza mai ales prin conștientizarea și angajarea în procesul de autocunoaștere și dezvoltare personală.
De asemenea, trebuie să știi că, dacă ai un stil de atașament nesigur nu trebuie să dai vina pe părintele tău pentru toate problemele din relația ta. Tipurile de atașament se pot schimba odată cu evenimentele majore din viața ta sau chiar cu diferiți parteneri. De exemplu, o persoană cu stil de atașament nesigur ar putea forma o legătură sigură cu un partener cu un atașament sigur. Pe de altă parte, este, de asemenea, posibil ca cineva cu un stil de atașament sigur să dezvolte comportamente relaționale nesănătoase după ce a suferit o traumă sau a pierdut o persoană iubită.
Unele studii au arătat că oamenii pot avea stiluri diferite de atașament pentru diferite tipuri de relații, cum ar fi cu părinții, prietenii și partenerii de viață. Acest lucru înseamnă că o persoană se poate simți în siguranță cu părinții săi, dar nesigură în relațiile sale romantice.
Cercetătorii spun că modele noastre interioare pot fi comparate cu un set de păpuși rusești, cu una mare care acoperă toate tipurile de relații și altele mai mici pentru anumite tipuri, cum ar fi dragostea sau familia. Există concepția că oamenii pot avea mai multe modele de lucru interne deoarece au o mulțime de gânduri și sentimente diferite despre ei înșiși și despre ceilalți. Și, în timp ce aceste modele de relații specifice sunt legate de modelele noastre interioare generalizate, conexiunea dintre ele nu este neapărat foarte puternică.
Ce poți face pentru a-ți schimba stilul de atașament nesigur
Dacă te recunoști într-un stil de atașament nesigur, nu trebuie să te resemnezi cu faptul că nu mai este nimic de făcut. Așa cum spuneam mai sus, este posibil să te schimbi și să dezvolți un stil de atașament mai sigur ca adult.
Pentru a reuși acest lucru, cea mai bună modalitate este să apelezi la terapie. Un terapeut cu experiență în teoria atașamentului te poate ajuta să-ți înțelegeți experiența emoțională din trecut și să devii mai sigur. Dacă din diverse motive, nu poți apela la un specialist, există alte lucruri pe care le poți face singur pentru a construi un stil de atașament mai sigur.
Pentru început, află tot ce poți despre stilul tău de atașament nesigur. Cu cât înțelegi mai mult, cu atât mai bine vei fi capabil să recunoști – și să corectezi – atitudinile reflexive și comportamentele de atașament nesigur care ar putea contribui la problemele relației tale.
În plus, iată ce mai poți face:
1. Îmbunătățește-ți abilitățile de comunicare nonverbală
Una dintre cele mai importante lecții desprinse din teoria atașamentului este că succesul relațiilor adulților, la fel ca prima relație pe care o ai cu îngrijitorul tău principal, depinde de formele nonverbale de comunicare.
Atunci când interacționezi cu ceilalți, dai și primești continuu semnale prin gesturile pe care le faci, postura ta, contactul vizual pe care-l faci și multe altele. Aceste indicii nonverbale transmit mesaje puternice despre ceea ce simți cu adevărat.
Studiile arată că îmbunătățirea comunicării nonverbale te poate ajuta în relațiile cu alte persoane, în gestionarea stresului și dezvoltarea conexiunii emoționale cu cei din jur.
2. Îmbunătățește-ți inteligența emoțională
Inteligența emoțională este abilitatea de a înțelege, utiliza și gestiona propriile emoții în moduri pozitive pentru a empatiza cu partenerul, a comunica mai eficient și a face față conflictelor într-un mod mai sănătos.
Îmbunătățirea inteligenței emoționale te poate ajuta la consolidarea unei relații romantice, deoarece înțelegându-ți emoțiile, vei știi să le controlezi mai bine, vei fi mai capabilă să-ți exprimi nevoile și sentimentele partenerului tău și să le înțelegi pe ale lui.
3. Dezvoltă relații cu oameni care au un stil de atașament sigur
Dacă ai un stil de atașament nesigur și ești într-o relație cu o persoană cu același tip de atașament, cel mai probabil acea relație va deveni confuză, desincronizată sau chiar dureroasă. În schimb, o relație cu cineva care te face să te simți iubită, poate juca un rol important în construirea sentimentului tău de siguranță și te poate ajuta să adopți noi modele de comportament.
4. Rezolvă orice traumă din copilărie
Traumele din copilărie pot rezulta din orice îți afectează sentimentul de siguranță, cum ar fi un mediu de acasă nesigur sau instabil, separarea de părinte, boală gravă, neglijență sau abuz. Când trauma copilăriei nu este rezolvată, sentimentele de nesiguranță, frică și neputință pot continua până la vârsta adultă.
Chiar dacă trauma ta s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, există pași pe care îi poți face pentru a depăși durerea, a-ți recăpăta echilibrul emoțional și a învăța să ai încredere și să te conectezi din nou în relații.
În concluzie, stilurile de atașament se referă la modele de legături pe care oamenii le învață în copilărie și le reproduc în relațiile lor adulte. De obicei, tipurile de atașament rămân aceleași de-a lungul vieții, însă cu ajutor specializat, răbdare și determinare, atașamentele nesigure se pot schimba în atașamente mai sigure.
Citește și: 6 răni emoționale pe care bărbații le duc cu ei în relații dacă n-au fost iubiți în copilărie
Urmareste-ne pe Google News
