Sindromul Sjogren: cauze, simptome, tratament

Marţi, 04.02.2020

Sindromul Sjogren este o afecțiune a sistemului imunitar care se caracterizează în principal prin două simptome majore, și anume: ochi uscați și gură uscată. De obicei, această condiție medicală însoțește alte afecțiuni ale sistemului imunitar, cum ar fi artrita reumatoidă și lupusul. În sindromul Sjogren, membranele mucoase, glandele lacrimale și salivare sunt afectate, iar acest lucru duce la producția scăzută de lacrimi și salivă.

Sindromul Sjogren se poate dezvolta la orice vârstă, însă majoritatea pacienților cu această boală au peste 40 de ani la momentul diagnosticului. Femeile sunt mai predispuse la această boală, iar tratamentul vizează ameliorarea simptomelor.

Sindromul Sjogren: simptome

Principalele simptome ale sindromului Sjogren sunt ochii uscați și gura uscată. Pacienții au o senzație de arsură la nivelul ochilor, asociată cu mâncărime și disconfort, ca și cum ar avea nisip în ei. De asemenea, gura este extrem de uscată, iar acest lucru îngreunează înghițirea și vorbirea.

În plus față de aceste simptome, unele persoane diagnosticate cu sindromul Sjogren prezintă una sau mai multe din următoarele semne:

Durere articulară și rigiditate;
Glande salivare inflamate, în special glandele situate în spatele maxilarului și în fața urechilor;
Erupții cutanate sau piele uscată;
Uscăciune vaginală;
Tuse persistentă uscată;
Stare de oboseală prelungită.

În lipsa unui tratament, sindromul Sjogren poate favoriza apariția unor complicații la nivelul articulațiilor, tiroidei, rinichilor, ficatului (heptatiă, ciroză), plămânilor (pneumonie, bronșită), pielii.

Cele mai frecvente complicații ale sindromului Sjogren implică însă ochii și gura. Persoanele afectate dezvoltă probleme de vedere deoarece ochii uscați pot duce la sensibilitate la lumină și pot cauza vedere încețoșată și deteriorarea corneei.

De asemenea, sindromul Sjorgren crește riscul de apariție a cariilor dentare, ca urmare a producției reduse de salivă.

Sindromul Sjorgren poate deteriora și nervii, cauzând neuropatie periferică, afecțiune care se manifestă prin amorțeli, furnicături și senzație de arsură în mâini și picioare.

În cazuri rare, sindromul Sjogren poate duce la instalarea limfomului, o formă de cancer care se dezvoltă în sistemul limfatic.

Sindromul Sjogren: cauze și factori de risc

Nu se cunosc exact cauzele apariției acestei afecțiuni, însă existența anumitor gene poate fi considerat un factor de risc. Totuși, existența acestor gene nu este suficientă pentru ca posesorul lor să dezvolte boala. Este nevoie și de un mecanism de declanșare, de exemplu, infecția cu un anumit virus sau o bacterie.

Persoanele peste 40 de ani sunt mai predispuse la dezvoltarea afecțiunii, în special femeile. Mai mult decât atât, s-a observat că persoanele cu sindrom Sjogren au de obicei și o boală reumatică, așa cum este artrita reumatoidă sau lupusul.

Sindromul Sjogren: diagnostic și tratament

Această boală poate fi dificil de diagnosticat, deoarece semnele și simptomele variază de la o persoană la alta și pot fi similare cu cele cauzate de alte boli. De asemenea, efectele secundare ale anumitor medicamente imită unele simptome ale acestui sindrom, de aceea este nevoie de teste detaliate care să excludă alte afecțiuni și să confirme diagnosticul de sindrom Sjogren. Aceste teste includ:

Analize de sânge. Acestea sunt necesare pentru a verifica nivelurile diferitelor tipuri de celule sanguine, prezența anticorpilor comuni în sindromul Sjogren și confimarea stărilor inflamatorii.
Teste ale ochilor. Cu ajutorul unor teste speciale, medicul poate măsura uscăciunea ochilor (producția de lacrimi) și poate examina suprafața ochilor cu un dispozitiv de mărire numit lampă cu fante pentru a observa eventualele daune asupra corneei.
Teste de imagistică. Cu ajutorul unor radiografii speciale, se poate verifica funcția glandelor salivare. Sialograma este o radiografie care poate detecta colorantul injectat în glandele salivare din fața urechilor. Această procedură arată câtă salivă curge în gură. Scintigrafia salivară este un test de medicină nucleară prin care se injectează într-o venă un izotop radioactiv, care este urmărit timp de o oră pentru a vedea cât de repede ajunge în toate glandele salivare.
Biopsia buzelor. Această procedură este folosită pentru a detecta prezența grupurilor de celule inflamatorii, ceea ce poate indica sindromul Sjogren. Pentru acest test, o mostră de țesut este îndepărtată din glandele salivare din buză, fiind ulterior examinată la microscop.

Tratamentul pentru sindromul Sjogren depinde de părțile afectate ale corpului. Ochiul uscat și gura uscată pot fi tratate cu picături de ochi și cu o hidratare frecventă. Însă, în unele cazuri, este nevoie de medicamente sau chiar de intervenții chirurgicale.

Medicamentele sunt de obicei folosite pentru reducerea inflamației ochilor și creșterea producției de salivă. Pentru ochii foarte uscați, medicul poate recomanda ciclosporină sau lifitegrast, iar pentru gura uscată - pilocarpină și cevimeline. Medicamentele pot avea efecte secundare precum transpirație abundentă, durere abdominală, iritații și urinare frecventă.

În cazul în care pacientul prezintă simptome de artrită, medicul poate recomanda medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Infecțiile orale trebuie tratate cu medicamente antifungice. De asemenea, ar putea fi prescrise medicamente care suprimă sistemul imunitar, cum ar fi metotrexatul.

Unele persoane pot avea nevoie de intervenție chirurgicală pentru a reduce uscăciunea ochilor. Este vorba despre o procedură minim invazivă prin care se introduc dopuri de colagen sau silicon în conductele lacrimogene pentru a ajuta pacientul să lăcrimeze normal.

Sindromul Sjogren: remedii care ameliorează simptomele

Există anumite măsuri pe care poți să le faci singur acasă pentru a reduce uscarea ochilor, și anume:

Folosește lacrimi artificiale fără conservanți sau lubrifianți, care ajută la ameliorarea disconfortului ochilor uscați. Lubrifianții pentru ochi nu se folosesc la fel de des ca lacrimile artificiale, deoarece au o consistență mai groasă și pot estompa vederea. De obicei, aceștia sunt folosiți doar peste noapte.
Crește umiditatea interioară și redu expunerea la aerul uscat. Evită să stai în fața unui ventilator și poartă ochelari de protecție atunci când ieși în aer liber.

sindromul sjogren-femeie care fumează

Pentru a reduce simptomele de gură uscată, trebuie luate următoarele măsuri:

Nu fuma - fumatul irită și usucă gura.
Crește aportul de lichide. Bea multă apă, evită consumul de cafea sau alcool, deoarece acestea pot agrava simptomele gurii uscate. De asemenea, evită băuturile carbogazoase, deoarece acidul poate dăuna smalțului dentar.
Stimulează fluxul de salivă cu ajutorul gumei fără zahăr sau al bomboanelor tari cu aromă de citrice. Deoarece sindromul Sjogren crește riscul de carii dentare, limitează consumul de dulciuri, mai ales între mese.
Încearcă saliva artificială. Produsele de înlocuire a salivei funcționează adesea mai bine decât apa simplă, deoarece conțin un lubrifiant care ajută gura să rămână umedă mai mult timp. Aceste produse sunt comercializate sub formă de spray sau pastile.
Folosește spray salin nazal - ajută la hidratarea și curățarea căilor nazale.

sindromul sjogren-spălat pe dinți

Pentru a reduce riscul de carii dentare, iată ce trebuie să faci:

Spală-te pe dinți de două ori pe zi, dimineața și seara, și clătește cu apă de gură pe bază de clorhexidină
Folosește ața dentară după fiecare masă
Mergi la stomatolog periodic, cel puțin o dată la șase luni

Pentru a evita uscăciunea pielii, inclusiv în zona vaginală, se recomandă folosirea lubrifianților vaginali, evitarea băilor sau dușurilor cu apă fierbinte și a prosoapelor dure, folosirea unor mănuși de cauciuc atunci când speli vase sau folosești produse de curățenie și aplicarea zilnică pe piele a unei creme intens hidratante.

Vezi si