Căscatul excesiv: cauze, simptome, tratament

Căscatul este un reflex involuntar de deschidere a gurii, care durează, de regulă, câteva secunde, fiind însoțit de o respirație profundă, cu scopul de a ne umple plămânii cu aer. Căscatul este declanșat de obicei de somnolență, dar și de plictiseală. Lăcrimarea ochilor, întinderea mușchilor și a încheieturilor și suspinele sunt, de asemenea, semne asociate căscatului.

Cercetătorii nu știu exact de ce are loc căscatul, cu toate că studiile asupra acestui fenomen au început de timpuriu, de pe vremea lui Hipocrate. De-a lungul timpului au fost emise mai multe teorii privind cauzele căscatului, însă nu există deocamdată un răspuns cert. Se știe totuși că declanșatorii obișnuiți includ oboseala și plictiseala, însă căscatul poate apărea și atunci când vorbești despre căscat, vezi sau auzi pe altcineva căscând.

Căscatul este contagios, iar o posibilă explicație pentru acest lucru poate fi căutată în comunicarea socială și sentimentul de empatie. Prin urmare, căscatul poate reprezenta o formă de comunicare nonverbală de grup, un fenomen involuntar, programat genetic.

Când nu e excesiv, căscatul poate fi benefic pentru creier

Cercetări recente, precum studiul realizat de International Journal of Applied and Basic Medical Research, sugerează că reflexul de a căsca poate ajuta la răcirea temperaturii creierului. S-a observat că oamenii cască mai des iarna decât vara, ceea ce poate indica faptul că, atunci când temperaturile de afară sunt mai mici decât temperatura corpului uman, creierul simte nevoia să se răcorească și astfel își ia o porție mare de sănătate, inspirând aerul rece de-afară.

Se crede că efectul de răcire a creierului datorat căscatului rezultă din fluxul de sânge sporit către creier cauzat de întinderea maxilarului, precum și de schimbul de căldură cu aerul ambiental care însoțește inhalarea profundă. Cu alte cuvinte, atunci când creierul tău se încălzește, căscatul îl ajută să se răcorească.

Așadar, căscatul, atunci când nu este excesiv, poate fi benefic pentru creier. Pe de altă parte, căscatul excesiv poate avea cauze medicale, fiind necesar un consult de specialitate.

Căscatul excesiv: cauze medicale

Căscatul excesiv este definit drept căscatul care apare mai mult de o dată pe minut. Deși căscatul excesiv este de obicei atribuit unei stări de somnolență sau plictiseală, acesta poate fi și un simptom al unei probleme medicale.

De exemplu, anumite afecțiuni pot provoca o reacție vasovagală, care are ca rezultat căscatul excesiv. În timpul unei reacții vasovagale, există o activitate crescută în nervul vag. Acest nerv face parte din sistemul nervos involuntar și comandă procesele inconștiente, precum menținerea constantă a ritmului cardiac și controlul digestiei alimentelor. Nervul vag este cel mai lung dintre cei 12 nervi cranieni și circulă de la creier, la gât și până în abdomen.

Când nervul vag devine mai activ, ritmul cardiac și tensiunea arterială scad semnificativ. Reacția poate indica orice, de la o afecțiune a somnului până la o afecțiune cardiacă gravă.

Așadar, căscatul excesiv poate fi o consecință a:

• Stării de somnolență sau oboseală
• Tulburărilor de somn, precum apneea de somn sau narcolepsia
• Reacțiilor adverse ale medicamentelor care sunt utilizate pentru a trata depresia sau anxietatea, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
• Sângerării în inimă sau în jurul acesteia

De asemenea, deși este mai puțin obișnuit, căscatul excesiv poate indica și:

• o tumoră cerebrală
• infarct
• epilepsie
• scleroză multiplă
• insuficiență hepatică
• incapacitatea corpului de a-și controla temperatura

Dacă ai observat că în ultimul timp caști mai frecvent, fără un motiv aparent, e bine să mergi la medic pentru investigații suplimentare. 

Analize care pot depista cauza căscatului excesiv 

Pentru a identifica motivul căscatului excesiv, medicul îți poate adresa mai multe întrebări despre obiceiurile tale de somn. El te va întreba dacă ai un somn odihnitor, pentru a elimina oboseala sau tulburarea de somn drept posibile cauze ale căscatului excesiv.

Următorul pas în stabilirea diagnosticului constă în efectuarea de teste suplimentare pentru a găsi o altă cauză posibilă pentru căscatul excesiv. Astfel de teste includ:

• Electroencefalograma. Un astfel de test este utilizat pentru măsurarea activității electrice în creier. Epilepsia sau alte afecțiuni la nivelul creierului care pot determina căscatul excesiv sunt identificate cu ajutorul acestei analize.
• Scanarea RMN. Această investigație imagistică poate identifica tumori sau semne ale sclerozei multiple, dar este indicată și pentru evaluarea funcției inimii, în vederea depistării eventualelor probleme cardiace.

Tratament pentru căscatul excesiv

Tratamentul diferă în funcție de cauza care a dus la apariția căscatului excesiv. Așadar, în cazul în care există unele medicamente care îți provoacă acest simptom, medicul îți poate recomanda administrarea unei doze mai mici. Totuși, modificarea dozelor medicamentelor nu trebuie făcută fără aprobarea medicului.

În cazul în care căscatul excesiv este o consecință a unei tulburări de somn, medicul îți poate recomanda medicamente sau diverse tehnici pe care să le aplici pentru a avea un somn mai odihnitor. Acestea pot include:

• Folosirea unui dispozitiv pentru îmbunătățirea respirației
• Practicarea de exerciții fizice și mentale pentru reducerea stresului
• Respectarea unui program regulat de somn